poetul cand scrie ,scrie pt posteritate nu cred ca o mama posedata poate de diavol trebuie sa ramana posteritatii , faci cum crezi daca iti place ce scrii scrie,pastreaza ideea , schimba modul de redare,e parerea mea personala si daca imi permiti macar ceva de genul:M-ai aruncat mama in groapa cu resturile lumii,nu aveam un chip format pt fotografii,iti iert frica de viata si as fi vrut sa cunosc iubirea ; florile si campurile verzi,m-ai aruncat aici,si m-am nascut dincolo,te iert caci focul te-a invins
Aici este vorba de altceva...o mama ce-si arunca copilul la ghena de gunoi (astfel de cazuri vedem mai mereu la TV) si cu toate acestea copilul chiar daca nu-si cunoaste mama o poarta in suflet inca de la primii pasi cu toate ca uneori se intreaba cum arata...dar ramane cu o poza alba.
pt mine poezia trebuie regandita ,nu arunci la ghena de gunoi un copil fara chip ,el are chip ,dar gaseste in sufletul tau ceva mai frumos ca sa umpli foaia de hartie