Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Viata mea o clipa de-ar fi fost sa fie / Am intrerupt cu ea o vesnicie.» - [Lucian Blaga - De profundis]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  7925442  
  Useri online:   9  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

Price Of Gold

Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Tehnici literare - InfoRapArt/ASPRA
SCURT DICTIONAR AL CREATORULUI DE LITERATURÃ
Romanul
Nuvela
Eseul
Povestirea
Reportajul
Interviul
Comentariul literar
Compunerile corespondenta
Biletul
Cartea de vizita
Cartea postala
Ilustrata
Telegrama
Scrisoarea
Balada
Poemul eroic
Epopea
Elegia
Oda
Trioletul
Catrenul
Sonetul
Rondelul
Octava
Glosa
Drama
Comedia
Tragedia
Tehnici literare din antichitate
Strofa alcaica
Strofa safica
Scenariul iambic din teatru
Hexametrul
Epigrama
Pentametrul dactilic
Hendecasilabul coliamb
Hendecasilabul felecian
Septenarul trohaic
Strofa asclepiada A
Strofa asclepiada B

Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si întâmplarile ce constituie subiectul operei. Exemplu: Romanul "Morometii" de Marin Preda.
Romanul este un accident, este un incident, este o lume, o lume fictiva, detaliata la ultima resursa posibila a scriitorului. Este cea mai adânca forma de scriitura ce exista. Nu e neaparat structurata pe planuri de actiune (vezi "Orbitor" de Cartarescu, v. "Patul lui Procust"), dar are nivele de întelegere - definitia anglosaxona a romanului implica nivele de întelegere (v. G. Orwell - 1984 ce poate fi înteleasa ca o carte de actiune, un SF bun, o carte politica, o carte psihologica - psihologia minciunii, filosofica).
Romanul este de trei tipuri (conform structurii propuse de criticul literar Nicolae Manolescu): ionic (clasic), doric (modern), corintic (romane criptice, postmoderne).
Romanul clasic, caruia i se subscriu scriitorii români de pâna în a doua jumatate a perioadei interbelice (se considera anul 1928/1930) respecta un set de norme stricte în alcatruire. Este structurat pe mai multe planuri de actiune si e împartit formal în capitole, volume etc. Se scrie la persoana a III-a, scriitorul este omniprezent (poate face flashback-uri, poate nara ceea ce se întampla simultan în mai multe locuri), este ubicuu (prezenta lui nu e obligatorie, dar el descrie sentimentele personajelor, descrie actiunile, pe care le prevesteste), prefera istorismul (comenteaza trecutul personajelor). El e asemenea unui papusar, rezultatul nefiind oricând veridic. Reprezentanti: Mihail Sadoveanu - "Nicoara Potcoava", "Fratii Jderi" etc., Cezar Petrescu - "Calea Victoriei", Liviu Rebreanu - "Ion", "Rascoala" etc. In opinia lui Brunsell este un incident.
Romanul modernist se manifesta prin interiorizare. Lumea e vazuta prin ochii unui personaj, ce este naratorul si reprezentantul autorului. Se scrie la persoana I, se foloseste adesea fluxul amintirilor (nu se mai scrie în "prezent istoric", ci se porneste dintr-un punct unic, considerat prezentul, si se scrie întocmai cum "personajul cheie" îsi aminteste). Se foloseste scrisoarea, jurnalul (redarea unor asemenea pseudo-creatii ale personajelor), pentru a le deduce sentimentele. Metoda poarta numele de "dosar de existente". Nu mai sunt prezentate sentimentele altora, eventual ele sunt deduse de "personajul cheie", nu mai exista omniprezenta, totul rezultând fie din dosarul de existente, fie din întâlnirile directe ale personajelor. Romanul e mult mai veridic. Ex: Camil Petrescu - "Patul lui Procust" si "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi", cât si H.P. Bengescu în "Concert din muzica de Bach". Se poate considera ca si M. Preda în "Viata ca o prada" si în "Cel mai iubit dintre pamanteni" este un scriitor modernist.
Romanul corintic (postmodernist si neomodernist) este un roman liber. Se poate scrie la persoana I sau III, poate fi un amestec între tipul ionic si doric, se abordeaza un stil liber, mai adânc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de catre personajul-narator, care este întruparea uneia din ipostazele autorului. Se foloseste pastisa, colajul, se includ chiar si taieturi din ziare (vezi Mircea Nedelciu : Maistrul Ilie Ilie Razachie îsi da concursul), pentru a arata un punct de vedere cifrat. De altfel, în opinia postmodernistilor, textul (ce se mai cheama si scriitura) este interminabil, infinit, dar, pentru nevoile tipografice, trebuie taiat în bucati de diferite lungimi. In acest tip de roman intra postmodernistii (generatia 80 si 90 - printre care : Mircea Cartarescu - "Orbitor", Nedelciu etc., neomodernistii (generatia 60 si 70 la noi, generatia razboiului si generatia celor 30 de ani gloriosi în occident - 1940-1970): în proza lui H. Simionescu, O. S. Crohmalniceanu, în poezie Nichita Stanescu si Marin Sorescu, dar si precursorii directi si indirecti ai acestora - dandistii si generatia 1900 - Mateiu Caragiale: "Craii de Curtea Veche".

 

Nuvela este o specie a genului epic, în proza, cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat si intriga riguros construita, cu personaje putine, punând accentul pe un personaj principal, iar întâmplarile si faptele sunt, de regula, verosimile. Ca întindere, nuvela se situeaza între schita si roman.
Exemplu: "Moara cu noroc" de Ioan Slavici.

 

Eseul este o specie de proza literara, fixata la granita cu literatura, care îmbina elemente ale tuturor stilurilor functionale. Compozitia eseistica ofera posibilitati mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale. Stilul eseistic este erudit, iar continutul se bazeaza pe o viziune complexa asupra vietii. Varietatea procedeelor stilistice, ca si faptul ca nu presupune un tipar strict, fac ca aceasta specie sa se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul consta în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a parerii personale, într-o maniera eleganta (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informatie bogata etc.). Adrian Marino spune ca "eseistul încearca sa dea o solutie, nu o impune, nici n-o dogmatizeaza. Doar o propune. El ridica o problema, punându-se pe sine si pe altii la încercare. Isbuteste si incita adevarul".
Un eseu poate sa abordeze o opera literara, sau un aspect al ei (o idee, o tema, un simbol) de pe pozitii filosofice, poate sa apeleze la informatii sociologice sau psihologice, poate sa faca asociatii în diverse arte, pe o tema oarecare etc.
Inclus în proza exploziva în mod curent, eseul este o specie fixata la granita dintre stilul beletristic si cel stiintific. Este admis în literatura pentru ca autorul prezinta plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendinta de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare stiintifica. Nicolae Balota îl numeste "gen semiliterar", fixandu-l ca fiind "între structurile imagistice si cele ideologice", iar Adrian Marino, în articolul dedicat eseului îl considera ca un gen de frontiera, "hibrid" situat între literatura si filosofie.
Eseul are câteva elemente specifice:
- subiectivitatea asumata
- prezentarea unor idei fara obligatia de a fi demonstrate, argumentate
- asociatii libere de teme, motive, simboluri, gânduri
- libertatea totala de a alege un anume stil
- atingerea mai multor domenii

Tiparul compozitional al speciei a fost preluat si în stilul jurnalistic, în special pentru articolele în care se îmbina comentariul si relatarea succinta a unor impresii pe marginea unui eveniment, a unei carti, a unei idei etc.
Eseul este un studiu sau o creatie artistica sau filozofica, în care autorul trateaza, în chip original probleme literare, filozofice, fara intentia de a le epuiza.
Exemple: volumul de eseuri "Pietre pentru templul meu" de Lucian Blaga.

 

Povestirea - este specia genului epic, în proza, în care se relateaza fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor sau participant la evenimentul povestit. Povestirea este de mica întindere, relateaza un singur fapt, are personaje putine, iar interesul cititorului se concentreaza asupra situatei narate.
Exemplu: volumul de povestiri "Hanu Ancutei" al lui Mihail Sadoveanu.

 

Reportajul, ca specie jurnalistica, respecta câteva reguli, menite sa pastreze nota informativa (claritatea relatarii, expunerea faptelor esentiale), dar si pe cea de reconstituire veridica a unei întâmplari, (unde reporterul poate ajunge la tehnici de compozitie literara). Reportajul, specie tipic jurnalistica, a fost preluat si în literatura. Revistele, cele de cultura, dar nu numai, cultiva un reportaj numit "de creatie" si care se deosebeste de cel strict jurnalistic prin doua elemente: viziunea artistica si mesajul estetic.
Veridicitatea reportajului este creata prin: relatarea secventiala a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatarii, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatari, prezentarea faptului ca real. Considerata ca fiind o specie jurnalistica, complexa, reportajul îmbina cele trei moduri de expunere (descrierea, naratiunea si dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amanunte existentiale decisive. Reportajul aduce în prim plan evenimentul trait în punctul lui maxim de tensiune si reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului sa descopere si sa observe faptele cele mai însemnate.
Exista reportaje de informare si reportaje de creatie.
Tipuri de reportaje:
- tipuri tematice sau compozitionale
- reportaj negru, satiric, exploziv, de relatare implicata, etc.
In genurile de reportaj literar, compozitia de o factura suprarealista, care îmbina satiricul si absurdul se bucura de un succes general.

 

Interviul este specia care informeaza si elucideaza, prin intermediul unui dialog. Rolul reporterului de interviu este sa stabileasca un dialog viabil, un mod de comunicare între el si cititor. Sondajul de opinie, informatia si lamurirea unei situatii sunt laturile principale ale interviului.
Intrebarile trebuie sa fie scurte, clare si puse în cunostinta de cauza. Interviul are functia principala de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Intrebarile depind si de informatia pe care o are jurnalistul despre cel intervievat. Un exemplu de interviu care a devenit o importanta carte de marturisiri este cel luat de Claude-Henri Rocquet lui Mircea Eliade, "Incercarea labirintului", Ed. Dacia, 1990. Uneori, interviul este doar un pretext pentru o carte de marturisiri ("Amintirile unui ambasador al golanilor", de Al. Paleologu).
Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lamurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevarat misiunea unui interviu.
Tipologie:
- interviul expres (interogarea catorva trecatori în legatura cu un eveniment unanim cunoscut si actual) interviul-informatie
- interviul-explicatie (prin care reporterul îl determina pe intervievat sa-si justifice o atitudine, sa-si explice actele, opiniile, opera, etc).
Cum trebuie sa fie întrebarile într-un interviu:
- sa nu se refere la domenii cunoscute ziaristului
- sa nu aiba caracter general
- sa nu fie puse mai multe întrebari deodata
- sa nu fie lungi
- sa nu fie de tipul la care sa se raspunda prin da sau nu
- sa nu sugereze raspunsul
- sa nu fie ipotetice, etc.

 

Comentariul literar este una dintre activitatile didactice prin intermediul carora se poate ajunge la întelegerea specificitatii unui scriitor, a unei opere etc. Ca mod de organizare a materialului faptic, ca mod de abordare a textului literar, comentariul se diferentiaza în functie de genul literar caruia îi apartine textul în cauza.

 

Compunerile corespondenta
Grupeaza toate lucrarile scrise prin intermediul carora se realizeaza schimburi de opinii, se transmit ganduri, idei, sentimente. Spre deosebire de compunerile cu destinatie oficiala, compunerile corespondenta au, în majoritatea cazurilor, caracter particular, vizând relatiile dintre persoane. Faptul acesta si diversitatea continutului determina o mare varietate a mijloacelor de expresie, sporind responsabilitatea autorilor, preocupati acum nu numai de mesaj, ci si de modul în care acesta este transmis. In functie de dimensiuni si de modul de organizare a materialului, compunerile corespondenta cunosc mai multe forme:


a. biletul
b. cartea de vizita
c. cartea postala
d. ilustrata
e. telegrama
f. scrisoarea

 

Biletul - cuprinde, de regula, o singura informatie, atitudine, impresie etc. si se adreseaza unui coleg, prieten sau unei rude apropiate. Expunerea este simpla, uneori eliptica, dar nu neîngrijita.

 

Cartea de vizita - se foloseste pentru felicitari, invitatii, multumiri etc. Pe o carte de vizita nu se trateaza probleme importante. Textul se scrie, de obicei, de mâna, lizibil si fara stersaturi, începand cu prima fata, sub nume, si se continua, daca e cazul, pe verso.

 

Cartea postala - se foloseste din ce în ce mai putin. Factorii hotarâtori în privinta îngustarii ariei de întrebuintare sunt spatiul limitat rezervat textului si, mai ales, posibilitatea ca aceasta sa fie citita si de alte persoane, în afara destinatarului.

 

Ilustrata - contine salutari, urari de bine, sumare impresii din calatorii.

 

Telegrama - poate sa informeze sau sa exprime emotii, atitudini, gânduri, sentimente. In functie de continut, se deosebesc urmatoarele categorii de telegrame: de înstiintare, de felicitare, de condoleante, de multumire, de raspuns, oficiale. De cele mai multe ori se apeleaza la exprimarea eliptica, nerecomandata însa în telegramele adresate oficialitatilor sau unor persoane superioare noua.

 

Scrisoarea - ramâne corespondenta cu frecventa cea mai mare, folosita în relatiile dintre persoane particulare, dintre acestea si institutii sau dintre institutii. Structura unei scrisori este, în mare, aceea a unei compuneri oarecare: introducerea, menita sa capteze atentia, cuprinsul si încheierea. In prima parte a unei scrisori adresate unei personalitati, unui om cu care nu suntem în raporturi care sa justifice gestul nostru, se cere respectuos permisiunea de a-i scrie sau se scuza îndrazneala, argumentându-se atitudinea. Daca, dupa sfârsitul scrisorii, se impune unele completari, acestea se noteaza într-un post scriptum, P.S. Informatiile suplimentare se precizeaza în nota bene, N.B.

Bibliografie:
Rusti, Doina, "Presa culturala. Specii, tehnici compozitionale si de redactare" Ed. Fundatiei Pro, Buc. 2002

 

 

Balada este poezia epica de mare întindere, uneori cu un pronuntat caracter liric, în care se relateaza o actiune eroica, o legenda, un fapt istoric, o profunda idee filozofica, se evoca o puternica personalitate istorica sau legendara.
Exemple:
- balada "Toma Alimos"
- balada populara "Miorita"
- balade populare
- "Mistretul cu colti de argint", de Stefan Augustin Doinas
- balada culta.

 

 

Poemul eroic este o specie a genului epic, de proportii mai mari decât balada, dar mai mici decât epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice sau legendare din trecutul unui popor, punând accent pe figura eroului exceptional, care se detaseaza dintre alte personaje cu însusiri deosebite, pe care acesta le domina.
Exemplu: Poemul "Dumbrava Rosie" de Vasile Alexandri, subintitulat de poet "Poem istoric - 1497", care se refera la personalitatea exceptionala, legendara a lui Stefan cel Mare si la victoria pe care acesta a reputat-o în lupta împotriva lesilor.

 

 

Epopea - este un poem epic de mare întindere, în versuri, în care se povestesc fapte eroice, istorice sau legendare, cu un mare numar de personaje cu virtuti deosebite.
Exemple: "Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu, "Iliada" de Home
r.

 

 

Elegia este o specie a genului liric în care poetul îsi exprima în mod direct sentimentele de tristete metafizica, de nostalgie, într-o gama ascendenta mergând de la melancolie la nefercire.
Exemple: "Trecut-au anii..." de Mihai Eminescu, "11 Elegii" de Nichita Stanescu.

 

 

Oda este specifica genului liric. In oda se elogiaza, se preamaresc fapte eroice, trasaturi deosebite ale unor personalitati, avand un caracter solemn, prin care poetul îsi exprima sentimentele de admiratie fata de patrie, fata de limba materna, fata de o idee, fata de natura sau arta etc. Oda a aparut în Grecia antica.
Exemple:
"Oda ostasilor români" de Vasile Alexandri
"Oda simplissimei flori" de Lucian Blaga
"Oda Soarelui" de Nicolae Labis

 

 

Trioletul este o poezie formata din opt versuri de câte opt silabe fiecare, astfel încât primul vers este identic cu al patrulea si cu alt saptelea, iar al doilea cu al optulea.

 

 

Catrenul este strofa sau poezia formata din patru versuri.

 

 

Sonetul este poezia fixa alcatuita din 14 versuri, grupate în doua catrene si doua terte, ultimul vers fiind o concluzie a întregului continut al poeziei. El îsi are originea în literatura italiana a secolui al XIV-lea, find specific poetilor Dante si Petrarca. Sonetul lui Shakespeare este alcatuit din trei caractere si doua versuri finale, drept concluzie.
Exemplu: "Cand însusi glasul" de Mihai Eminescu.


 

Rondelul este poezia cu forma fixa, având numai doua rime si un refren (de unul, doua pâna la opt versuri) si care este reluat, partial sau integral, la mijlocul si la sfârsitul ei. Rondelul a aparut în Franta medievala si numea la origine un cântec si un dans.
Exemple consacrate: Alexandru Macedonski, "Rondelul rozelor de august"

 

 

Octava e strofa sau poezia alcatuita din opt versuri endecasilabice (11 silabe) dintre care primele sase cu rima încrucisata, iar ultimele doua cu rima împerecheata. Aceasta tehnica de versificatie a fost folosita în poezia veche italiana, spaniola si portugheza.

 

 

Glosa este poezia cu forma fixa, în care fiecare vers din prima strofa, numita strofa-nucleu, este comentat succesiv în câte o strofa urmatoare, ultima strofa reproducând în ordine inversa versurile primei strofe. Ca specie literara, "glosa" este de origine spaniola, poezia datând din secolul al XIV-lea, fiind o creatie a poetilor curteni.
Exemplu: poezia "Glossa" de Mihai Eminescu.

 

 

Drama - este o specie a genului dramatic, caracterizata prin ilustrarea vietii reale într-un conflict complex si puternic al personajelor, cu întâmplari si situati tragice, în care eroii au destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica.
Exemple: "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, drama istorica
"Mesterul Manole" de Lucian Blaga, drama de idei.

 

Comedia este specia genului dramatic, în proza sau în versuri, care satirizeaza întâmplari, aspecte sociale, moravuri cu ajutorul personajelor ridicole, stârnind râsul, cu scopul de a îndrepta acele stari umane si sociale, asadar având rol moralizator. Ca modalitati de realizare, comedia apeleaza la diferite mijloace: comicul de situatie, de caracter, de limbaj, de moravuri, de intentie, de nume, etc.
Exemplu: comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale.

 

 

Tragedia este o specie a genului dramatic, în proza sau în versuri, reprezentand personaje puternice angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existenta a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict solutionându-se cu moartea eroului.
Exemplu: "Antigona" de Sofocle.

 

Tehnici literare folosite în antichitate

1. STROFA ALCAICA
este formata din patru versuri grupate astfel:
- primele doua sunt formate din 11 silabe (accentele se pun pe a doua, a patra, a sasea, a noua si a unsprezecea silaba)
- al treilea vers este format din 9 silabe (accentele se pun pe a doua, a patra, a sasea si a opta silaba)
- al patrulea vers este format din 10 silabe(accentele se pun pe prima, a patra, a saptea si a noua silaba)

2. STROFA SAFICA
este formata din patru versuri distribuite astfel:
- primele trei de 11 silabe (accentele se pun pe prima, a treia, a cincia, a opta si a zecea silaba)
- ultimul vers este format din 5 silabe(accentele se pun pe prima si a patra silaba)


3. Scenariul iambic din teatru e format din sase picioare iambice.

4. Hexametrul este format din cinci dactile si un troheu.

5. Epigrama este formata dintr-un hexametru dactilic si cu pentemetru dactilic.

6. Pentametru dactilic este format din doua dactile, o silaba accentuata, cenzura, doua dactile si înca o silaba accentuata.

7. Hendecasilabul coliamb (senar iamic scazon) este format din 11 silabe, cinci iambi si un troheu.

8. Hendecasilabul felecian este format din un troheu, o dactila si înca trei trohei.

9. Septenarul trohaic este format din sapte trohei (pentru partile cu multa actiune).

10. Strofa asclepiada A este formata din trei versuri asclepiade minore de 12 silabe (accentele se pun pe prima, a treia, a sasea, a saptea, a zecea si a doisprezecea), un gliconic si înca 8 silabe (accentele se pun pe prima, a treia, a sasea si a opta silaba)

11. Strofa asclepiada B este formata din doua asclepiade minore, un ferecrateu, 7 silabe(accentele se pun pe prima, a treia si a sasea silaba) si un gliconic.

Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista BOEM@
EXPOZIŢIE DE CARTE
NODURI SI SEMNE
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
PREMII FESTIVAL 2012
FESTIVALUL ASPRA 2013
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN