Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «A detine adevarul este calea celesta. A cauta adevarul este calea omului.» - [Confucius]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20310350  
  Useri online:   1  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  

Opinii
Nume logare (pseudonim):
Parola:
Text opinie (max.512 caractere):
Au mai rămas: caractere!
Autor: Rune ( RUNE ) - [ POEZIE ]
Titlu: tot urme
voceagindului spune asa

nu. numerele prime imagineagind le face asa:
ele NU au alti divizori decit pe ele insele
si pe 1.

daca scriu 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19,

pot sa spun pina unde? pot sa spun la
infinit. asta stiu. stiu ca pot. doar
trebuie sa fiu atent la pas. pasul are
forma. daca ii dau forma, imi e usor sa
controlez. pentru ca daca vezi forme e usor
sa te descurci. cuvintul care il spune
mintea e teorema formala. teorema substantei
ca suprafata

nu. ele continua la nesfirsit.

eu am scris ceva in care stiu ce am scris.
tasta a scris ceva care vocea spune asa:
iata, acestea sunt numere prime. acesta este
sirul numerelor prime. . . . . . . punct

numerele prime. in afara de semnul tastei
care face 2, toate numerele prime sunt
impare. toate in afara de 2. dar numerele
prime impare, in afara de numarul prim 2,
simt ca vad ca pot avea 2 substante de
suprafata. numerele prime impare sunt de 2
doua doi II ** feluri: cele care sunt egale
cu UN multiplu de 4 MINUS UNU. le pot spune.
iata: 3, 7, 11, 19 si mai departe SI cele
care sunt egale cu un multiplu de 4 PLUS
UNU. zic 5 13 17

numerele prime de forma minus 1 sunt mai
multe decit numarul de numere prime de forma
plus 1? da. vad asta. da. dar simt ca doar
in aparenta. ele par sa fie mai multe. in
lista primelor sapte numere prime, numere
prime de forma minus 1 sunt mai multe. sunt
4. si numai 3 de forma plus unu. cit de
adevarat este? omulgherman ma urmareste.
stiu asta. dar nici unde calc in curte nu am
avut loc sa scriu sirul meu. pe jos. s-a
terminat caramida. caramida lasa urme rosii.
s-au terminat inainte si creioanele. nu. in
camera cu mese pentru mincat nu mai scriu.
eu nu pictez. dar peretele e despartit de
fereasta 4 si de fereasta 5. numar mereu de
la coltul cu gaura pentru fir. daca unesc
peretii tot nu am loc. dar nu se pot uni.
daca si omul nicoara ma ajuta. sau toti.
peretii sunt fixati. de ce nu ii pot uni?
dar omul gherman stiu ca pindeste de la
locul lui. el asta asteapta. el injectia o
face sa doara. eu nu. la mine ei stau
cuminti. doar serul sa-l dozezi bine. sunt
mai multe numere prime de forma minus 1.
vreau sa stiu daca am dreptate. pina unde
pot merge aceste numere prime? sirul lor?
cite pot fi de forma minus 1. pentru ca stiu
ca undeva nu se mai respecta pasul. simt ca
nu e adevarat. teoria numerelor. cind
numerele prime devin incomensurabil de mari,
numerele de forma multiplu de patru PLUS 1
se arata a fi mai puternice si mai multe.
cum sa fac? in asa fel incit sa nu
suprasolicit ridicarea la putere. asta ca sa
negociez cu formele-imagini. simt ca acel
numar e fara sfirsit. este asa. iata: 10 la
puterea 10 la puterea 10 la puterea 46.
puterea ar avea 46 de semne-cifra-
forma/spatiu 0. cit inseamna un numar cu
atit de mult zero. exista un singur numar
care nu se comporta aidoma modelului? sau
toate numerele se comporta aidoma? daca aflu
acel numar. daca distanta pe care eu pot
inscrie valoarea acelui numar ridicat la
putere o pot masura, pot sa fac o estimare
de cite curti as avea nevoie. daca termin
curtile, folosesc pamintul. ocolesc copacii.
dar pina la limita lor. va trebui sa
folosesc tot spatiul care mi se ofera.
pamintul. pe el las urme cu pasul. pe el las
urme cu creanga omuluitudor. caramida nu
scrie rosu pe pamint. printre iarba? iarba e
asa deasa. pamint. dar pe el este iarba.
daca numar iarba si zic asa, iata: fiecare
fir de iarba e un zero. cartezian. ca o
dreapta imparteala. acolo scrie nu rupeti
florile. sunt 3 pasi. peste 3 pasi scrie nu
calcati iarba. nu am vrut sa calc iarba. am
vrut sa stiu citi pasi sunt intre nu rupeti
florile si nu calcati iarba. dar iarba
creste. din saminta un alt fir de iarba si-
ar cere dreptul la un numar zero al meu. de
unde stiu eu care fir de iarba are numar
zero si care nu are inca? si daca intre
firele de iarba care deja imi poarta un zero
se ivesc altele? cum pot sa vad care sunt
cele noi? ele dupa ce se nasc nu striga sa
le dau si lor un numar zero. nu. iraba nu
trebuie calcata. daca nu trebuie calcata nu
trebuie nici facuta sa tina cite un numar
zero. iarba e doar iarba. si mai cred ca ea
stie ca e iarba si atit. ea e mai fericita.
ea stie. deci nu e o solutie. daca pot sa
aflu cite curti am nevoie si totusi nu am
atitea curti? si mai stiu ca iarba nu am
voie sa o

si nici peretii. omulgherman stiu ca
pindeste. nu. de unde sa iau loc. spatiu. e
un singur loc. e acolo de unde aud vocea.
dar acolo e vocea. si imaginile. daca le
scot pot face loc?

schimbarile se pot supune unor reguli?

daca aflu ca exista macar un singur numar
care se comporta altfel decit restul,
inseamna ca sunt om. ca om fiind, pot sa ma
difer de ceilalti cuvint om. si ca nimeni nu
spune pentru ca esti diferit nu esti om. dar
eu deformez. omul om nu deformeaza. eu sunt
lentila. eu doar ciob. aschie. macar lumina
din padurea pilulei femeii om marcu sa nu-mi
fie luata. dace eu ciobul, o am, am rostul.
chiar si asa, rostul de a da deformat,
rostul de a primi strimb. cuvintul azi.
cuvintul azi stie ca amfostsint sistem
lenticular. dar pilula femeii om marcu a
facut sa uit si sa am iar indoiala. ca dupa
care sa nu mai am indoiala. si sa vad ca ma
plimb prin padure de crini pina sub nori,
acolo am vazut pasarea care inmugurea. din
ea o alta pasare iesea ca din ea o alta sa
iasa ca sa iasa din ea, inmugurinda, o alta.
acolo am pus mina pe toate carnurile acelea
moi. acel spasm. era ritmic. am atins acea
carne si am atins locul unde coastele mele
refuza sa se uneasca. din cintecul gindului
meu am auzit acelasi ritm. osul acesta cu
numele lui. clavicula. sub el, nu departe,
in jos, simt la fel ritmul ca in locul unde
coastele mele refuza sa se uneasca. si mai e
un loc. parietal. sub pielea fina. tegument.
derma. sub, aceeasi pilpiire. nu, nu e
lucirea de luminare de seu. nu peretii
cenusii. dar am notat. o sa las ochii mei sa
imi arate iar. si iar. am mii de ochi.
scriptorium. acolo e ceva ce trebuie sa
stiu. dar stiu ca e din alt patrat.

aceeasi pilpiire, aceeasi neliniste ritmica.
aproape ca o pot cinta precum face
imagineagind. upp-up. upp-up. upp-up. upp-
up. timpla. la fel. imi cuprind gitul si
simt auzul imaginiigind. upp-up.upp-up. in
carnea moale cu care degetul se termina simt
acea bataie ritmica. el, corpul meumine, se
bucura sa faca loc atitor locuri in care,
doar sa vreau, si pot vedeauzi glasul de
cintec al

si linistit aflu ca e acelasi si acelasi
ritm. care al meu fericit si identic pina la
contopire se unea cu al lor ritm, ritmul
carnurilor care pulsau. ele coborau ca din
nestiute de mine candelabre. nu aveau
singele decit pe dinauntru. tot in padurea
aceea a pilulei femeii om marcu. padurea cu
semnificatul cuvintului notiune crin. cu
atribut: pina sub cuvintul semnificat nori.
tot in padurea aceea, luindu-mi privirea din
pasarea-mugur aflam picaturile care in sus
isi croiau drumul, si care, in ocolirea
subtila ce mi-o aduceau, lumina lasau.

daca aflu acel numar

isi croiau drum in sus. cu mult mai sus. dar
lor nu le puteam da de cap cu privirea, asta
o puteam doar pina unde criniicopac isi
gaseau oboseala urcarii. ele, picaturile cu
urma drumului lumina, ma ocoleau. nu, nu
vreau sa stiu umezeala ta, daca te-as atinge
tu ai mai lasa lumina in josul urcarii tale?
si nu mai am nici miini ca sa o fac. chiar
de as vrea. si stiu speriat ca nu am nici
talpa sa simt covorul pamintului. dar ochii
mei mii vin si spun: aici nu nu rupeti
florile. si nici nu calcati iarba. dar nici
n-as avea cu ce calca iarba, pentru ca talpa
mea nu poate atinge sa simta in nefiinta ei
covorul pamintului. dar cum merg? e ca o
cadere. sau nu. e ca nimic. o nonstare. cum
poti sa simti o nonstare? in care singura
stare care o simti e ca nu simti dar doar
iti spui cum ar fi fost sa simti acele
carnuriinimicandelabre ce-si suie care
singe, care umezeala, si care-si cinta ale
lor-tale cinturi upp-up. upp-up. doar ma
minteam. nu le-atingeam. acum voceaimagine-
mi spune ca vad cum stiu ca stiam ca visez.
femeia om marcu e vrajitoare. magia ei e
adunata in acea pilula. dar nu mereu. acea
pilula cu ochii deschisi ma face a vedea ce
as putea sa vad, visind, ca vad. e
vrajitoare. magia ei fura vieti. cevacineva
oare va intelege? dar poate nu voi avea timp
sa-i spun, abia daca mi-ar ajunge patratele
sa-i spun sa-i spun sa-i spun ce? hirtia mea
stiu ca poarta ceea ce mi-am promis sa nu
uit, dar e intunecata de la urmele mergerii
mele, nu, nici macar ea nu ma mai poate
ajuta, e plina de urme si doar hotarisem sa
fiu atent sa nu imi fac osindirea de a ma
face sa-mi pierd si ultimul semn al urmelor
mele oricit de marunte si de nepret pentru
ei, atit de calde si sigure mie si-mi spune
iar vocea aici intre timple, ce daca, ce
daca si tu ai gresit, cind totul de umpli,
nu afli sfirsit perete de-ai fi, nu tu, ci
altii ci altii te-ar umple



in camera mica se-ascunde mereu omulcatinca.
in camera mica intra uneori omulviorel. in
camera mica. in camera mica sunt doar 124 de
placi de faianta. ei mereu vor umple. nu mai
sunt spatii. nu mai sunt curti. iar iarba

acolo pielea omuluicatinca atinge pielea
omuluiviorel care spune ceva ca
tinguireajale a numelui om lazar. in camera
mica. 124 de placi de faianta. eu vad. si
stiu ca aud cum pielea omcatinca miroase la
fel lafellafel cum pielea omviorel a mincare
miroase. sau poate doar vestmintul pe care e
ecusonul miroase. la fel ca in camera cu
mese pentru mincare. dar vesmintelehaina ei
doi se ajuta si le lasa sa cada. stiu cum
aud cind ea spune staiairabdare.
staiairabdare il face pe omviorel sa faca la
fel precum numele om lazar. ca plins. dar nu
plins ca ea nu ride cind cineva plinge. dar
ea doar la plinsul omului viorel ride. el
are piele colorata, intunecata, care tot a
mincare miroase si intre ei si perete loc nu
e. pielea ei e ca aburul. apoi nu mereu e
lumina. ramine doar soaptaplins a
omuluiviorel si risul subtire al omului
catinca. dar nu mereu nici asta, ca risul ei
de multe ori se face ca tipatul. tipat si
nu. si iar tipat si nu. e ca un tipat spus
in soapta. ca vorbele lor, dar ca soaptele
mele cind fug de ceva, cind abia de mai pot
respira. ea atinge cu palmele faianta, dar
nu priveste faianta. se uita doar, dar nu
vede. da capul pe spate si parca vrea sa
fuga de omul viorel. care isi lasa costele
goale de haine sa-i atinga ei spatele. ea
lipeste miinile de faianta. peretele nu
poate cadea. el e fix. am vazut asta. dar e
il impinge. sau tine. e rece faianta. daca
nu ar fi pielea, nu ai putea spune: acolo e
el, acolo e ea. ar fi totuna. dar pielea ii
face sa para separati chiar si cind nu sunt.
ea. fata ei poate se oglindeste in faianta?
am cautat mult sa vad ce ar putea ea sa
priveasca si nu. dind capul pe spate, cu
ochii inchisi, cu palmele pe faianta, nici
eu nu am vazut nimic. pentru ca nu e nimic
scris acolo. si iar tipat si nu. cind isi
ridica de jos haina, fiecare o face
insingurat. si vad la omul catinca pe chip
multe ginduri. la om viorel e doar zimbet si
graba. el iese si fata se lumineaza de la
flacara. dupa el ramine mirosul de la fumat.
acolo e forma pe care nu scrie nici de flori
nici de iarba. pe care scrie fumatul
interzis. sunt cite 4 forme la fiecare hol.
si la fiecare etaj. jos, unde se intra, mai
e forma care arata semnelecuvint P2 Cours
Magistraux Informatique Medicale Cours
Reseau avril 2005 Cours Securite Globale mai
2005 la commission medicale de la FFME.
imaginea arata omul femeie intre oameni.
imaginea ride. ea are dintii albi. in mina
tine cartea cu cruce. dar nu e preot. in
spatele lor se vede ca si cum ar fi in
spatele meu. semnul cifrelor 2005 nu-i
gasesc locul intre semnele cuvintelor. e un
numar orb, de ce are loc acolo? un numar.
alte numere. numerele mele. numarul meu

daca scriu 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19,

daca as sti ca pot afla cum si unde sa-mi
scriu numarul

sub el imagineagind o aud cum imi spune:
anexa 2 e si nu e. si atunci nici ciobul nu
ar avea nume vechi. el ar vedea prin el
poate pentru prima data ca a primi deformat
si a oferi eronat nu e gresit. si ar fi
fericit.

Nr Comentarii Comentatori
[ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Paul SAN-PETRU, Alchimia muzelor, Ed. Art XXI, Iasi, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN