Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Nebunilor! Oare cel care a facut partea din afara n-a facut si partea dinauntru?» - [Luca-Cap.11.40]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20310316  
  Useri online:   3  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  

Opinii
Nume logare (pseudonim):
Parola:
Text opinie (max.512 caractere):
Au mai rămas: caractere!
Autor: Rune ( RUNE ) - [ POEZIE ]
Titlu:  
acum nu caut decit sa fac ceva care sa imi
poata da macar iluzia

nu

acum caut sa pot intelege substanta unei
idei. ideea-cuvint deformare

nu

exista o mecanica. iata: cuvintul trebuie sa
respecte un sistem ce poate proba natura
conceptului de transmutare, de transportare
a sugestiei.

de ce cuvintul meu nu imi asculta

exista posibilitatea de a vedea eu
denaturat. am aflat asta. ideea mi-a venit
intimplator. dar deja isi cere dreptul de fi
intr-un fel statuata ca ceva neinterpretabil
si fix. e ca o lege care spune ca

daca

apas tasta

tasta tastele cuvintul daca

daca eu vad distorsionat

daca sunt ceva material, si pe buna dreptate
ca sunt, altfel nimeni nu ar incerca sa
interactioneze cu o iluzie, chiar daca
iluzia

daca eu sunt ceva material inseamna ca nu
respect nimic din dreapta orinduiala data
formelor acceptate ce ma pot numi si asemui
si pe mine reperelor generale. daca sunt
ceva material, chiar daca eu nu pot nici
accepta si nici nega datul acesta pentru ca
simt ca imi lipseste ceva, deci daca sunt
ceva material definit din mii de perspective
si concepte deja asumate, intelese si de
necontestat de catre ceilalti, ei bine, eu,
acest ceva material trebuie sa recunosc: nu
functionez conform principiilor si schemei
logice. nu ma potrivesc matritei. sablonului
general. ceva din substanta sau forma mea
ramine mereu in afara elementului ce trebuie
sa poarte numele general valabil. CARE NUME?
forma care, luata fiind, sa-l poata face pe
cel care ma priveste sa spuna concis: iata,
el este acest ceva si nu alta. pot numi
acest obiect scaun. pentru ca stiu ca e
scaun. pentru ca stiu ca are atribuite o
serie nesfirsita de repere, de indici, care
pot defini notiunea. indici. atribute.
valente. simt ca ceva imi scapa totusi.
pentru ca pot vorbi de scaun gindind si la
zona biologica a semnificatului. sau
semnificantului. notiuni care sunt
impaturite in acelasi ambalaj. nu. trebuie
sa lucrez cu contingentul.

am nevoie sa notez asta. hirtia mea va
contine inca un punct in care chiar daca nu
am gasit raspunsul, macar stiu ca se opresc
intrebarile.

daca eu vad totul deformat

si deformat nu e nimic, totul ar fi just si
normal, sau cel putin acceptat de marea
majoritate ca fiind ceva despre care se
poate spune da, e normal.

deci eu sunt cel care vede deformat. sau
privirea mea e, intr-un nebanuit si de
neaflat mod, deviata. dar doar privirea
poate certifica autenticitatea a ceva?
veridicitatea? privirea implica mii de
analizatori centrali. divergenta dinspre
analizatorii periferici. e vorba de simturi.
nu de analizarea lor. asta o sa o aflu dupa
ce voi face lumina

lumina

nu

ca sa pot intelege ce caut trebuie sa dau
valoare de postulat acestui gind.

gind: eu nu vad corect. nu, nu e ipoteza.
deja trebuie sa accept ca asta e concluzia.

. nu, nu e ipoteza. deja trebuie sa accept
ca asta e concluzia.
eu nu inteleg, eu vad trunchiat, eu
denaturez. eu amestec la infinit si caut
ceva ce, din ce in ce mai des, incep sa
intrevad sau sa inteleg ca nu voi gasi. deci
eu gresesc. eu nu sunt asa cum ar trebui sa
fie un eu.

un produs factorial. nu, nici asta. sunt
vectori, eu de rezultanta trebuie sa ma
agat. intre doi vectori unghiul poate lua
orice forma. de acel continut nu depinde
natura rezultantei. (notez iar: daca se
poate intimpla invers? daca imi impun sa nu
uit, nu voi uita. daca nu voi uita, voi avea
sansa sa verific. daca voi verifica si se
confirma, atunci nu va mai exista loc pentru
sansa. cit de obiectiv trebuie sa fii. cit
de departe esti dispus sa mergi. asta induce
cuvintul-imagine-gind sacrificiu. ma opresc
pentru ca nu pot cuantifica nuanta. am
nevoie de un verdict. mintea incearca sa
copieze nepasarea masinii in a da verdicte.
pe ea n-o doare cind initiaza un proces. pe
ea n-o doare cind incheie un proces. masina
poate sau nu poate procesa. intre, nu e
decit compilatia. aici o memorie paralela
imi va spune e ceva ce pot defini intr-un
cuvint: rezidual. nu. alternator. nu.
analog. ROM. EPROM. cache. revendicativ. mi
se impune manifestarea functiei. inchid
paranteza. asta inseamna ca inchid o idee
dintr-o alta idee. tasta e asta. )

)



atunci nu sunt acea materie. sau sunt o alta
materie dar nu om. am putut spune asta. om.
mai sus vad o intrebare: CARE NUME? cred ca
asta e raspunsul la acea intrebare. numele
cautat era om. CARE NUME? NUMELE OM. acum
cred ca pot lasa mina sa imi demonstreze mai
departe. deci eu nu functionez conform
matritei. ceea ce fac eu nu poate defini
conceptul sau manifestarea conceptului-om -
sau nu te poate face sa spui, in fata mea
fiind, da, e om.

daca imi asum asta, pot intelege. si imi
spun ca nu ma voi revolta. imi promit.

acum promit:

nu, nu ma voi revolta.

am promis.

daca nu sunt om, ce sunt atunci? trebuie sa
fiu un complex de analizatori, complex care
poate avea constiinta. care constiinta se
manifesta in mod voluntar si supraconstient,
din moment ce eu, nefiind om, pot sa imi dau
seama de asta. deci sunt un complex de
analizatori. ce tip de analizator

nu

ce structura de analizatori poate genera
erori? in principiu, toate.

am nevoie acum sa recompun in minte ceva ce
pot intelege si ceva-cu-care-sa-ma-asemui.
pentru a intelege alunecarea. deformarea.
aberatia. nesupunerea. imi construiesc
repere.

daca NU sunt om, recunosc ca sunt ceva. un
sistem optic. compromis chiar de justetea
legilor fizicii ce-mi determina si genereaza
aberatia. scaparea din linie. iesirea din
rind. de ce o iau razna.

vreau sa cred ca sunt un sistem optic. in
primul rind pot negocia sau am valoare numai
si numai in prezenta a ceva ce mintea mea
recunoaste ca fiind ceva placut. lumina.

daca imi alegeam sa fiu ceva ce negocia cu
electronii

nu.

imi vin termeni si notiuni. acolo simt ca
voi intilni suprasarcina. suprasolicitare.
scurtcircuit. mintea mea coboara de sus,
numai ea stie unde e susul asta, si devieri
sau ajustari. ars. scrum. soc.
electrocutare. imi suna a pericol. ma intorc
la lumina. mintea mea ia foc. cuvintul
mistui.

eu sistem optic.

daca sunt asta, atunci e lesne de inteles de
ce vad deformat. sau deformez. sau schimb
forma sau reprezentarea, fara a ma atinge de
continut sau substanta. eu emit si absorb.
sunt permeabil. permisiv. am reflexii. si
refractii. cele doua prime limbaje comune.
legi. am performante dar generez erori si
distorsiune. sa fii performant in a
distorsiona si a deturna. in a aluneca si a
cadea. in a deforma. in a face invalide
interpretarile chiar si in fata celor mai
temeinice repere. sunt un complex de
lentile. si inca ma port doar ca analizator
optic. pentru a determina cu precizie
performantele unui complex de lentile, se
urmareste directia luminii prin el, folosind
legea lui snell pentru fiecare segment
optic. daca inchid. daca opresc. daca
sfirsesc procesul de urmarire, stiu sau pot
observa ca nu toate razele de lumina ce au
strabatut complexul de lentile se supun
legii paraxialitatii. aceste devieri de la
imaginea reala se traduc prin aberatiile
lentilelor. sunt sigur ca asta sunt. un
complex optic. dar nu amorf. cineva a
picurat viata peste mine si am ajuns sa
traiesc. cineva a suflat constiinta.
constiinta mea e sticla. transparenta.
uneori translucida. uneori opaca. acum
inteleg. doar asa MA pot intelege. deci asta
sunt. se vede clar, aveam nevoie de ceva cu
care sa ma pot asemui pentru a ma putea
explica. cu ceva care sa NU respecte o lege
fireasca. cu ceva care sa nu fie la fel ca
toate celelalte. cu ceva ce terfeleste ceea
ce se numeste normal. trebuie sa inteleg
asta. ca asta e motivul pentru care eu
deviez. si ca NU ceea ce ma inconjoara e
nedrept si injust, ci numai ca ceea ce eu
vad interpretez si inteleg eronat. eu sunt
cel care vede totul deformat. ele,
lucrurile, sunt cit se poate de la locul
lor. corecte, clare, juste, concrete,
drepte. directia unei raze de lumina dupa
refractie la interfata a doua medii omogene
si izotrope, cu indici de refractie diferiti
este data de legea lui snell: mina mea aduce
din minte. mintea mea aduce de sus unde se
aude ca un cintec

se aude asa

en indice unu ori sin de teta indice unu
ESTE egal cu en indice doi ori sin de teta
indice doi.

un alt cintec, pe alte voci, dar mai
serioase, imi spune asa: unde teta unu este
unghiul de incidenta si teta doi unghiul de
refractie, masurate fata de normal. am
nevoie sau inteleg ca am nevoie de metode
sintetice de autoanalizare. doar am hotarit
ca posed - de unde nu stiu - constiinta.

am nevoie de metode sintetice numai pentru
ca stiu ca asta salveaza timp si pentru ca
simt ca asigura intr-un fel posibilitatile
de implementare chiar si in sistemele
automatizate de calcul in vederea
optimizarii ulterioare. asa pot defini si
cuvintul viata. sau traire. nu. vietuire.
notez viata. trebuie sa aflu si cuvintul
asta. dezvoltarea acestor metode implica o
ecuatie. ecuatia legii lui snell. imi vine
in minte descompunerea taylor. e o ecuatie
fabuloasa. ca si sistemul automatizat de
calcul capabil sau pasibil de optimizari
ulterioare. dar asta am spus ca e viata. nu
viata. vietuirea. inlocuiesc sinusurile cu
argumentele lor. in mintea mea ecuatia se
disperseaza in forme. prinde contur si-mi
genereaza imagini. e atit de frumos...

e atit de frumos

da, teoria de ordinul intii. sau teoria
paraxiala, unde doar primii termeni ai
descompunerii lui tayllor sunt folositi,
restul fiind neglijati. orice nastere a unui
sistem de lentile stiu ca incepe cu asta. e
prima lege, legea nasterii sale: totul
incepe cu aceasta aproximatie. daca asa ma
pot naste, doar aproximind, cum pot fi atit
de nemernic sa cer lucruri concrete? nu mi
se dau decit aproximari, ideea de "cam
atit". de ceva-pe-acolo. conventia sin de
teta egal teta este valabila doar pentru
unghiurile apropiate de zero. asta ce
inseamna? ca implica dezvoltare ulterioara.
da. un fel de liber arbitru dar supus si
constrins de alti liberi arbitri. dar stiu
ca nu am terminat. nu inceputul ma
urmareste, nu motivele lui, sau rostul lui.
ci faza de mijloc. insasi existenta
sistemului automatizat. de fapt doar o felie
din el. doar un moment. si acela e momentul
acesta. momentul in care eu stiu ca
deformez. momentul in care simtind ca eu
sunt cel care deformeaza, am cautat sa aflu
si am gasit ceea ce trebuie sa fiu. iar
momentul acesta e ceva curbat. iar in
spatiile curbate, sau pe suprafetele
puternic curbate dar si pentru razele
marginale, teoria pe care mi-am aratat-o
stiu ca greseste fundamental. in acest punct
de inflexiune aceasta teorie are valoare
doar prin propriile sale erori. doar asa
apar deviatiile de la realitate. iar acestea
se numesc abateri. aberatii.

deformare

iar mintea mea recita iar si iar. stiind ca
exista. CA EXISTA aberatia sferica.
astigmatismul. curbarea imaginii la
marginile sale. coma. distorsiunea. culoarea
laterala, fugita de rostul si conceptul ei.
tot alfabetul dement si irational al
deformarilor pe care le fac, pe care le
accept, pe care le generez, cu care ma
hranesc, cu care ma mint, cu care



asa pot sa inteleg ce sunt. un sistem
lenticular. de ce simt ca mi-as fi dorit,
daca tot sunt sticla, sa fi fost macar
oglinda? a cui? pentru cine... intru ce



aberatia sferica in sistemele optice



aberatia sferica tinde sa defocalizeze
imaginea si sa reduca contrastul. acum
inteleg de ce evit sa privesc. eu tind. sa
defocalizez. pentru ca refuz sa mai vad.
doar am constiinta. sunt din intimplare doar
un sistem optic aberant dar avind
constiinta. vreau ca totul sa se estompeze,
sa fie cit mai putin clar. asta mi-ar aduce
liniste.

cind eu, sistemul optic aberant, focalizez
mai aproape de lentila decit s-ar focaliza
razele din planul radial. nu



astigmatismul se defineste ca separatia unor
doua puncte de intesectie. acum imi explic
de ce gindesc cuvintul socializare. sau
prietenie. nu mai stiu.



nu mai stiu.

stiu ca stiu ca ar fi trebuit sa-mi notez
ceva.

in lentilele sferice, diferite parti ale
suprafetei lentilei prezinta diferite grade
de marire. aceasta da nastere aberatiei
numite coma. nu mai vreau. nu pot sa fiu
asa.





exista o tendinta a sistemelor optice de a
realiza imagini pe suprafete curbate mai
bine decit pe suprafete plane. acest efect
se numeste curbarea imaginii spre margini.
trebuie sa ma opresc. vocea nu ma lasa. ea
spune tot. imi spune. femeia om marcu. ah,
ea de CINE va fi pedepsita? dar trebuie sa
renunt la lupta. de ce ma opun? taci. nu mai
vreau sa aud



vocea asta



lentilele pozitive au de obicei tendinta de
curbare a imaginii la margini spre interior,
iar cele negative spre exterior. aberatia
asta poate deci fi ameliorata prin
combinatii de lentile pozitive si negative.
stiu. stiu asta. dar taci. nu mai spune. da,
accept asta. sunt o lentila, un sistem
optic, nu mai sunt om. sunt o aschie care
abia daca mai luceste, dar care deformeaza,
deformeaza in mii de feluri. care permuta,
disociaza si distorsioneaza tot. sunt o
sticla, un ochi de geam, un colt de oglinda,
un strop de lichid lenticular. sunt un ciob.



sunt un ciob.



un ciob nu poate cere pedeapsa omului femeie
marcu pentru ca ofera zimbete. si pilule. e
prea de tot.

Nr Comentarii Comentatori
1. fascinant ce scrii.inca n-am citit tot. zenobia
[ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Nicolae MARUNTELU, Alerg dupa o stea, Ed. InfoRapArt, Galati, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN