E prea târziu sã mã întorc la tine,
cu umeri frânți,cu pãrul înspicat,
sã mã ascund în cuibul de luminã,
în lutul ars de lacrimi și pãcat.
E prea târziu sã mã întorc la tine
și nu-mi rãsare-n cale niciun semn,
parcã s-a-ntors tot satul în pãdure
cu turmele și casele de lemn.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
sunt de acord cu contangenta nu e niciodata prea tarziu!imi plac versurile si ma bucur ca esti intr-un moment de inspiratie.craciunul sa fie de vina?
