Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana. In legatura cu universul nu sunt sigur.» - [Albert Einstein]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20310198  
  Useri online:   1  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  

Opinii
Nume logare (pseudonim):
Parola:
Text opinie (max.512 caractere):
Au mai rămas: caractere!
Autor: sorin andreica ( andre ) - [ PROZA ]
Titlu: Prigoana comunistă 2
2.Copilăria

Eu n primii ani de viaţa mă pndea moartea
printr-o boală cruntă iar dacă nu erau
bunicii mei să mă ducă la Sighet n spital
eram doar o amintire vagă. Cteva din cele
ce mi s-au ntipărit n minte din anii
copilăriei mele şi pe care le ţin minte, cum
ar fi joaca prin spatele batozei ce avea un
tambur plin de cuie pătrate şi groase,
deasupra nişte site la care nu reuşeam să
ajung niciodată, doar mă uitam la ele şi pe
care o ascunseseră ntr-o şură mare n capăt
dar care a dispărut şi ea fără a-mi da
seama.
Ce m-a mai marcat a fost moartea străbunicii
mele şi bliţul unui aparat foto ce m-a
speriat n grădiniţă germană. Cu toată ura
mpotriva clasei mele de duşmani ai
poporului eu am crescut la două familii de
nemţi dintr-un cartier unde se vorbea un
dialect nemţesc, unde mergeam lunea şi
veneam smbăta lund bătaie mpreună cu
copilul lor de aceiaşi vrstă cu mine. El
stătea n faţa iar eu n spatele lui şi cnd
dădea n el nu ştiu cum se făcea că ajungea
la mine iar vorbă lui mama pinea unsă cu
unsoare şi cu boia era la ordinea zilei
.Părinţii mei şi-au tras mult de la gură ca
să pot nvăţa germana.
Pentru că erau aproape tot timpul la servici
am mai crescut şi cu bone care ne-au umplut
de păduchi, mama sosea seara trziu iar tata
ajungea atunci cnd nu se mai putea face
nimic pentru că odată ajuns acasă era
epuizat.
n şcoala germana am nvăţat să cnt la
flaut da nu prea mult "Alle meine Entchen"
(toate gştele mele) şi cam att. Colegii
mei au apărut ntr-o emisiune la
televiziunea romana, emisiunea n limba
germană, nainte de a ncepe m-a apucat
cineva de cravată smulgndu-mă din mijlocul
colegiilor şi m-a dus printr-o cameră pnă
cnd a trecut filmarea. Tot aşa am păţit-o
n tabără la Vartejul Bucureştilor cnd am
participat la emisiunea şapte ori şapte, tot
la televiziunea romană-parcă mai era alta-
cnd după emisiune mă prinde cineva şi mă
scutură bine de nu realizez ce mi se
ntmplă. Făcnd legătura ntre cele două
mi dau seama că nu eram doriţi nicăieri.
Toată viaţa mea am fost un taciturn
construind un monument al tăcerii oculte.
Nu ştiu de ce dar parcă eram ciumat sau
aveam lepra prietenii, n ghilimele spus,
făceau chefuri, sărbători de naştere iar eu
nu eram invitat cu toate că i vedeam cum
vorbesc faţa de mine să se ntlnească sau
să petreacă undeva. Pe mine nu mă chemau, nu
vă daţi seama ce durere sufletească aveam şi
cum mă simţeam de marginalizat, cred că le
spuneau părinţii să mă evite.
Tot aşa cu Gyuri un vecin de pe o stradă
lăturalnică căruia i cer mprumut o pereche
de tenişi să joc fotbal şi care mi da. A
doua zi mă ntlnesc cu el avnd tenişii lui
n picioare şi să vedeţi ce păţesc, mă
descalţă de mă lăsa-n picioarele goale numai
cu ciorapii, ce să fac, ce să fac, eram la
două străzi de casa mea şi aproape de
centru, să fi văzut ce fugă, desculţ numai
n ciorapi pe stradă pnă acasă. Bine veţi
zice că şi alţii o avut păţanii din astea şi
aveau origine socială sănătoasa, da durerea
sufletească n-o avut-o nici unu cum am avut-
o eu. Cu tot respectul faţa de cei ce citesc
şi respectnd proporţiile, da cred că cei de
teapa mea "pleava şi drojdia societăţii "
cum ziceam eu pe vremea odiosului o să mă
nţeleagă mai bine. Un alt eveniment pe care
acuma l realizez este momentul cnd am fost
dus cu şcoala să vedem o fabrică de
cherestea să ni se arate un gater cu rotile
de transmisie şi cu volanta ce se afla sub
podea, parcă cineva mi-a făcut o poza-aşa o
fost sau este şi al vostru.
Eu nu mi-am ţinut niciodată pe vremea
odiosului ziua de naştere iar la aniversarea
de 18 ani cnd am cheltuit aiurea 800 de lei
pe jocuri cu maşinuţe (ca să se justifice
urmarea) iar sumă considerabilă pe atunci
primită de mătuşa mea care m-a căutat toată
ziua prin Timişoara făcndu-şi griji de
dispariţia mea şi care vroia ca pe acei bani
să-mi cumpere ceva găsindu-mă pe un pod cnd
mă ntorceam spre casă mi arde o palmă de o
ţin minte toată viaţa. Tot aşa şi la nunta
mea pe lngă dar am primit o palmă, de data
asta de la mama.
Cam att o fost cu aniversările mele n
afară de un episod pe cnd eram n clasa
nti, cnd străbunicul meu mi-a ţinut ziua
doar n familie şi pe care mi-l amintesc
bătrn n capul unei mese lungi lăudndu-mă
pentru premiul trei la secţia germană, care
locuia ntr-o casă boierească cu uşi şi
camere nalte avnd o terasă plină de
muscate pe pervaze de ţi era mai mare dragu
să stai vara şi de unde se vedea vrful unui
munte ce veghea ca un martor al oropsiţilor,
fărădelegilor şi nedreptăţilor.
Casa a fost naţionalizata şi dărmată ca să
construiască o clădire rece de betoane să le
fie cald minerilor ce lucrau pentru
prăbuşirea adică propăşirea unei lumi
utopice n minele dintr-o localitate
limitrofă.
Fiind bun prieten cu aproape toţi evreii n
perioada interbelică şi cărora le mprumuta
bani tot timpul ca un mic bancher, care
dormea iarna n frig şi mnca cu cumpătare
să nu cheltuiască banii pe care-i strngea
ntr-o "scatuie" cutie pe care o ţinea
nchisă cu lacăt ntr-o cămară de numai pe
scara puteai ajunge la ea, la care eu mai
trziu cnd el era foarte bătrn şi scatuia
era plină de pine de păianjeni iar eu ct o
lungime de coada de matura mă uitam la acel
loc fără a-mi da seama că acolo se regăseau
attea sacrificii năruite de tăvălugul
proletariatului solidar şi plin de ură.

3.La capătul lumii

Bunica mi povestea că străbunicul a fost n
primul război mondial pnă la capătul lumii
unde a stat 8 ani n lagăr -prin cte a
trecut-. "Războiul i tragic şi absurd"
spunea marele scriitor Camil Petrescu.
Stnd pe cuptiori cu o cergă pe picioare
ntr-o linişte monumentală asculta
atrocităţile tragicului şi absurdului.
Tristeţi relatate ca pe un jurnal de război
n care străbunicul fiind luat prizonier n
primul conflict mondial le-a trăit cu
bocancul pe grumaz, o viaţă n agonie nspre
şi la capătul lumii. Fiind n trenurile care
pentru cei mai mulţi nu avea bilet de
ntoarcere povestea cum n opririle lor prin
gări prizonierii erau folosiţi pe post de
călăi. Cei cu stea rosie-n frunte i cobora
din vagoanele n care stăteau claie peste
grămadă punndu-i să spnzure preoţi n
sutane care erau hăituiţi, adunaţi şi legaţi
mai rău dect animalele. Prizonierii erau
obligaţi să-i atrne n ştreang iar scaunul
de sub picioare era mpins de ciumă de
culoarea sngelui care ncepea să se extindă
tot mai tare şi mai tare distrugnd toată
cultura generaţiilor de-a rndul. Pnă la
ciuma roşie era unul dintre cele mai
credincioase şi evlavioase popoare cu o
cultură demnă de invidiat, martori fiind
bisericile şi palatele rămase ntregi după
ciuma. La capătul lumii timp de 7 ani
străbunicul este ţinut prizonier ducnd o
viaţă cumplită de supravieţuire. n al
optulea an se ntoarce bolnav şi sleit de
puteri doar printr-o minune.
n cel de al doilea tragic şi absurd, mi
povestea bunica, străbunicii mei au ascuns o
familie de evrei n timpul nazismului dar
care dorea să fie cu familiile lor au plecat
fiind duşi n lagăre unde şi-au găsit
sfrsitul. Familia mea a fost prietena cu
evreii generaţii de a rndul. Străbunicul
era foarte bun prieten cu primarul Ştrifunda
un mare erou al luptei de clasa ce a fost
prigonit prin munţi, luptnd mpotriva urii
şi ndrjelii clasei ndoctrinate cu slogane
utopice iar mpreună au fost la Alba Iulia
cu drapele fiind mndri că sunt romani.

Nr Comentarii Comentatori
[ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Maria TIMUC, Si...Dumnezeu Dumnezeieste pe aici, versuri, Ed.Diacon Coresi, Bucuresti,2001
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN