Mi-e sufletul in Purgatoriu-nlantuit
Si nimeni n-are pentru mine-a se ruga
Furtunile si ploile ma dor cumplit
Si peste mine cade noaptea grea...
Si umblu de nebuna printre umbre
Sa-mi caut ascunzis pentru pacate...
Si amintiri imi ''lumineaza'' sumbre
Un labirint unde gasesti de toate...
Un cap fara de ochi sau fara gura
O mana care-si cauta pereche,
Picior de lemn urland de-atata ura
Ca si-a pierdut in drum o gheata veche.
Grimase teatrale si scarboase
Ma sperie si caut rugaciune.
Dar, unde , printre-atatea oase
Sa mai gasesc un loc de-nchinaciune?
E chin mai mare decat pe Pamant
In Purgatoriu, prins intre-ndoieli
Nu esti nici mort, nici viata n-ai, nici
gand
Nici liniste, nici soarta, nici pareri...
Doar cineva dintre cei vii ramasi
De are timp , o clipa , in genunchi
C-o ruga dintr-un ritual incas
Sa ma goneasca din fatalul unghi...
Sa pot pleca spre granita tacerii
Din haul unde umbre chinuite
Incep sa bantuie in pragul serii
Carari, lacasuri, fara vrere parasite...
Mi-e sufletul in Purgatoriu-nlantuit
Si nu e nimeni care sa-mi aduca
Acum, la granita spre infinit
Izbavitoarea si-asteptata ruga...