-ascultã pietrele recitând poezii !
altfel de ce s-ar înfiora atingerea apei?
e o mãtase fluidã în glasul acestor vocale
un clinchet surd ca o şoptire a curgerii
în el stã ecoul îmbrãţişându-şi sinele
încât şi liniştea şi-a lãsat trena în mâinile mele
acum
îmi curge apa serii pe lângã piatra auzului încât
am început sã şoptesc şi eu câteva versuri aşa
cum stau aici
uitat şi fãrã mine în carcera nemişcãrii
aruncându-mi nãvodul meningelui
dupã cele câteva gânduri care uite
au plecat hai-hui cu apa înserãrii
prin rana cea nevãzutã din ridul îngândurãrii
sãpat aici
de meridianul Greenwich cel
care-mi desparte cele douã continente despãdurite
din întunecata planetã a frunţii
