cred cã şi tristeţea astãzi are un suflet bun
chiar dacã s-a întrupat într-o tãcere vorbitã
ca o gândire prea tânãrã
ce-şi culege din câmp cultura nimicului
o apã oarbã într-o cascadã surdã
nu doare nu râde
o înhumare în palme a rudelor strãine din lacrimi
numai aşa ca o ploaie uşoarã
ce-şi învaţã în lacul neadânc al obrajilor
sã-i strãluceascã stropii transparenţi ai zâmbetelor
şi la asemenea rare evenimente
florile-şi pun aripi colorate de parfum
pentru balul sclipitor al surâsului la care
şi vorbele-şi poartã rochiile lor cele mai frumoase
