parcã ne-ar fi pãrãsit o parte din inimã
o sistolã sau o diastolã
circulã pe undeva la braţ cu o hematie
douã fete vesele ştrengãrind
pe bulevardul venei cave
trec fãcându-şi loc printre bãtãile pulsului
acum în catedrala inimii s-a strâns atâta lume
încât chiar ne doare când ne ciocnim unul de celãlalt
aici pe bulevardul iubirii de sine
ni se umple timpanul de cuvinte zadarnice
ca vara de gânguritul pe gratis al frunzei
pentru aceasta şi pentru multe alte deşertãciuni
în final totul se va preface în apã sfinţitã
ca la un izvor intim al tãmãduirii
