Încerc sã mã rãzbun
pe propriile sentimente
care
sunt mult mai preocupate de alţii
decât de mine...sunã puţin a egoism?!
O lume întreagã se prãbuşeşte precum acele cetãţi
ce nu şi-au plãtit tributurile la timp
privindu-le în oglindã
mã vãd pe mine cum singur îmi zâmbesc.
Mã rog lângã trup
am ieşit din el
ştiind cã doar aşa va începe sã renascã
mai ales de când
bãrbatul şi femeia au fost alungaţi din Paradis.
Nu ştiu dacã vã mai aduceţi aminte de acest loc
de câte ori deschid acest subiect
tãcerea vi se aşterne peste buze
interzicând materiei, astfel,
sã vã hrãneascã spiritul.
