Lacrimile dimineţii
mã surprind pe strãzile oraşului
în cautarea oamenilor
ce ieri i-am cunoscut
şi care azi
au plecat de lângã mine.
Sper sã-i vãd
pe aceeaşi bancã,
cu acelaşi ziar
deschis la rubrica Horoscop.
În propria-mi regãsirii
trec pe lângã cârciuma lui nea Costel
parcã aş bea un litru de vin
cu lãutarul în surdinã
dar vremea şi-a ţinut cuvântul
geamurile sunt sparte,
pereţii corojiţi
doar o pozã cu birtaşul
îţi mai aduce aminte de acest loc.
Privirea se intersecteazã
cu necunoscutul
care pare a mã cunoaşte
îmi întinde mâna
dar ignor salutul
sincer
m-am obişnuit printre strãini.
Banca
este tot acolo
nimeni nu ma asteapta
nici macar ziarul
redactat de ea
şi uite aşa
îmi dau seama
cã n-au plecat ei de lângã mine
am plecat eu de lângã ei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
o poezie nostalgica asa cum ne este viata. Plecam, venim, ne ratacim, ne regasim.