Cenaclul literar NODURI SI SEMNE

[ CRONICA DE CENACLU ]

2009-12-03

alexandru maria (a citit dimitrie lupu)

Deschiderea

Vinerea trecută a citit Dimitrie Lupu o proză scurtă, Gambit numită:

„Piesele aşteptau cuminţi, cum le aşezaseră amândoi ieri de cu seară. Oastea maură, cu capetele ei de chihlimbar, părea mai hotărâtă; barbari neânfricaţi, necunoscând decât partea joasă, izvodită din mândrie, a frumuseţii. Pe când cea în întregime din ivoriu se afla deje pe treptele credinţei şi înţelegea că spiritul de sacrificiu este un dar al Luminii, singura frumuseţe fără de seamăn.”

Ion Avram descrie textul ca pe o excelentă parabolă, în care jocul de şah ascunde jocul lumii – aşa cum orice mutare a pieselor din joc are multe şi surprinzătoare efecte pe întreaga tablă, la fel şi orice gest poate avea un efect neaşteptat în viaţa de zi cu zi. Astfel, textul este unul fain pentru că Miti dă la o parte originile şahului, trece în fugă pe la Cervantes şi poposeşte în Bădălan. Acest traseu/acest joc sunt puse în slujba frumuseţii.

Stela Iorga spune că are în faţă un text polivalent, încărcat de simboluri, foarte dens (ceea ce nu este un lucru rău), în care partea centrală este ocupată de idealul frumosului – frumosul atoatecuprinzător. Jocul depăşeşte tabla de şah şi disputat de două categorii umane, numiţii barbari şi cei ce nu sunt barbari. Dimitrie Lupu a reuşit să cuprindă inefabilul în sine, doar în câteva cuvinte, prin acest text.

Adrian Haidu e de părere că între proză şi şah sunt foarte multe similitudini, Gambit demonstrând acest lucru. În ambele situaţii, ale jucătorului şi prozatorului, sunt mânuite puţine elemente pentru a rezulta cât mai multe semnificaţii. Deşi textul i-a plăcut, a găsit şi ceva care i s-a părut deranjant, şi anume faptul că autorul se foloseşte de o comparaţie prea facilă, aceea a jocului de şah cu o bătălie. Concluzia lui este că Dimitrie Lupu ştie să joace şah foarte bine.

Simona Vartolomei a găsit impresionant, în primul rând, modul de construire al personajelor, întrucât fiecare din ele răsare din cel dinainte.

Nona Tatiana Ciofu a primit o definiţie aproape desăvârşită a jocului de şah, o definiţie cu adevărat impresionantă. Complexitatea şi implicarea de care dau dovadă personajele sunt de asemenea exprimate într-o manieră elegantă. Cel mai reuşit fragment i se pare acela al descrierii zarzărului Ţipor, o descriere extrem de reuşită care se datorează ochiului fin de observator al scriitorului.

Diana Balmuş – gambitul este chiar sacrificiul, frumuseţea care se naşte din sacrificiu, dar nu este doar o mutare pe tabla de şah, ci o întmplare din viaţa de zi cu zi: oamenii îşi sacrifică timpul şi pe ei înşişi de dragul frumuseţii. Textul este foarte frumos, pentru că este plin de sensuri, de lucruri doar aparent banale, este despre o lume în lume, despre lumi care se întrepătrund reciproc.

Data depunerii textului: 2009-12-03

[ HOME ]

	NODURI SI SEMNE
	Cenaclul literar «Noduri si Semne» - «Viata mea o clipa de-ar fi fost sa fie / Am întrerupt cu ea o vesnicie.» - [Lucian Blaga - De profundis]