Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunosterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea.» - [A. Einstein]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14824912  
  Useri online:   24  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Maria Ieva

O nouã toamnã
 
Tãlpile îmi atingeau pardoseala rece, sãgeţi de durere îmi strãfulgerau cãlcâiele, era o provocare sã ma pot ridica în picioare. Paşii îmi erau nesiguri. Pânã sã ajung la întrerupãtor, m-am împiedicat de câteva ori în hainele aruncate pe podea. Am tras o înjurãturã scurtã. Totul era de-a valma, nimic nu mai era la locul lui. Nici mãcar întrerupãtorul nu îl gãseam.Am pipãit cu mâna peretele pânã când într-un târziu s-a fãcut luminã. Aveam ochii cârpiţi de somn. Dumul pânã la baie era greu. În mod normal dau ochii cu parintii, mama sigur va începe sã mã batã la cap, deja îi auzeam vocea în urechi "hai grãbeşte-te vei pierde autobuzul, sã nu stai mult, mai au şi alţii nevoie la baie..."
M-am furişat cum am putut fãcând abstracţie de agitaţia mamei şi de tata care trãgea cu nesaţ dintr-o ţigarã undeva la capãtul balconului. Nici mãcar nu i-am salutat. Eram sãtul de ei, nu aveam chef sã vãd chipurile lor morocãnoase în fiecare dimineaţã...
Imaginea reflectatã în oglinda m-a deşteptat ca un duş rece...Era imaginea mea? Aşa arãtam? Nu-mi venea sã mã recunosc, ochii îmi erau roşii, buzele albe şi uscate, pãrul rãvãşit, barba crescutã. Doamne ce imagine, Doamne ce individ am ajuns sã fiu. Am scos limba, era albã şi o simţeam încãrcatã, plinã de tutun şi alcool. "Ce dracu am fãcut asearã?" Nu-mi aminteam prea bine, era o nebuloasã în capul meu. Probabil am fumat altceva decât ţigãri obişnuite. Toate mãdularele mã dor şi când mã gândesc cã va trebui sã particip azi la cursuri şi sã ascult dobitocii ãia de profesori care stau la catedrã şi se considerã superiori faţã de noi, îmi vine sã-mi dau palme. Nu mi-aş clãti faţa cu apã. Mai bine m-aş întoarce în pat şi aş dormii pânã spre searã când va începe programul de voie, când regulile vor dispãrea şi pot fii cine vreau eu sã fiu. Voi face ceea ce poftesc. Ei şi ce dacã iarãşi mã voi îmbãta, dacã voi agãţa douã tipe în barul de vizavi, care ar fii problema? Oricum voi scãpa de nãpastele astea de pãrtini. Va venii o zi când nu-mi va mai spune nimeni ce sã fac şi ce sã simt. Dacã simt cã nu aparţin acestei lumii, cui sã spun? Cine sã mã înţeleagã? Toţi mã considerã un nebun, un neadaptat, un rãzvrãtit, un caracter dificil. Ba mai mult, în urmã cu doi ani am mai avut întâlniri cu diverşi psihologi....sã stau de vorbã cu ei, cica sã mã aducã pe drumul cel bun. Care drum? Nimeni nu îmi putea spune care era acel drum şi cum ar trebui sã procedez sã scap de ceea ce simt. Fiecare mã punea sã vorbesc, eram sãtul de ei şi nu le mai spuneam nimic. Îmi amintesc cã la ultima şedinţã avutã cu un renumit psiholog i-am desenat un extraterestru cãlare pe o caprã. N-am vrut sã vorbesc şi m-a pus sã scriu, nici de scris n-am avut chef şi m-a pus sã desenez, atunci m-am enervat şi l-am desenat pe el privind un extraterestru cãlare pe o caprã. Ce individ, n-a schiţat nici un gest, nici un muşchi de pe faţã nu i s-a contractat era la fel ca la începutul şedinţei. L-am admirat pentru stãpânirea de sine. Mi-am zis în sinea mea: un exemplu bun de urmat. Nimeni nu trebuie sã ştie ce ascunzi dincolo de imagine. Poate dacã aş mai fii continuat şedinţele cu el m-aş fii putut înţelege mai bine, dar a plecat din ţarã şi asta a fost.

Am fãcut un duş rapid şi în câteva minute eram iar în camera mea. Mirosea a alcool şi tutun, sã nu mai spun cã arãta ca o cocinã de porci. Ciorapii murdari aruncaţi într-o parte, pantalonii în alta. Pantofii? pantofii cum au ajuns sã fie unul pe masa de televizor şi celãlalt în pat? Nu mai avea importanţã. Am deschis larg geamul, am dat cu piciorul în hainele de pe podea, le-am aruncat sub pat, am tras plapuma peste aşternutul mototolit unde încã se mai pãstra impregnatã transpiraţia. În grabã am pus pe mine un tricou cu mânecã lungã şi o pereche de blugi pregãtiţi de mama în dulap. Am încercat sã acopãr mirosul de alcool care încã persista cu parfum şi m-am îndreptat spre ieşire. Ştiam cã mã voi confrunta cu mama, mã va întreba de ce nu mãnânc, de ce am venit târziu, de ce nu merg regulat la cursuri, de ce îmi bat joc de ei şi aşa mai departe. Ei bine, în dimineaţa aceasta era peste puterile mele sã pot asculta, voi ieşi pe uşã fãrã sã aibe timp sã spunã ceva nici ea nici vulturul acela bãtrân care sta tot timpul la pândã. Am trecut val vârtej prin sufragerie, avem motiv, eram în întârziere, mi-am luat adidaşii murdari şi o geacã din hol. Am bãgat mâna în geanta mamei şi am luat de acolo o bancnotã de 10 lei, trebuia sã-mi cumpãr mâncare. Am trântit uşa la ieşire şi m-am îndreptat spre staţia de autobuz unde urma sã aştept mijlocul de transport prin care voi ajunge la "porţile viitorului", aşa obişnuia mama sã spunã, "şcoala e biletul tãu spre libertate, de acolo poţi zbura, te poţi înãlţa... "Ce ştia ea, nu era decât un om care muncea pentru un salar şi ducea o viaţã mediocrã. N-a ridicat privirea sã vadã aşa cum am vãzut eu. Sau poate sã fii visat şi ea cândva? Brusc îmi dau seama cã nu ştiu aproape nimic despre femeia pe care o numesc mamã, iar la momentul actual nu eram interesat sã aflu mai mult decât ştiam deja.

- Andrei, stai o clipã, vreau sã discut ceva cu tine. Am înmãrmurit, simţeam în spatele meu respiraţia mamei. Oare ce voia? De ce m-a oprit? Nu eram capabil sã gândesc, toate gândurile mi s-au scurs.
- Azi nu mergi la şcoalã, am sunat şi am anunţat diriginta. Nici eu nu voi merge la servici aşa cã ne vom petrece ziua împreunã, fie cã ne face plãcere fie cã nu, ne vom suporta unul pe celãlalt. Avem multe de discutat şi cred cã a venit momentul sã discutãm într-un fel sau altul. Va trebuie sã purtãm o discuţie, nu de la mama la fiu ci de inimã la inimã. Ştiu, n-am mai petrecut o zi împreunã de mult timp şi s-ar putea sã ne simţim stingheriţi unul de prezenţa celuilalt, dar totuşi am avut şi momente frumoase în ani trecuţi. Cu puţin efort din partea amândurora cred cã ne putem înţelege.
Am început sã facem paşi pe aleea îngãlbenitã de toamnã fãrã sã întreb unde mergem. Mi-am dat seama cã nici ea nu ştia. Mergeam la voia întâmplãrii. Am tras cu coada ochiului, era alt om, parcã n-o mai recunoşteam.O simţeam umanã cum n-am vãzut-o de mulţi ani. Nu îndrãzneam sã spun nimic, nu ştiam ce. Dupã o bucatã de drum ne-am îndreptat spre parc. Aici veneam împreunã acum câtva ani... Am uitat ce bine ne simţeam . Râdea, era plinã de viaţã şi eu mã simţeam fericit şi ocrotit în braţele ei. Bãncile erau umede, nu ne puteam aşeza. Am trecut mai departe, undeva într-un colţ era cofetãria la care mergeam de obicei sã mâncãm îngheţatã. Mi-ar fi plãcut sã intrãm. Parcã anticipându-mi dorinţa ne-am îndreptat spre cofetãrie. Nu mai era aşa cum îmi aminteam, s-au schimbat multe, dar spre surprinderea mea era aceeaşi vânzãtoare. Mi-a zâmbit când am intrat. Oare m-a recunoscut? Nu, nu cred, m-am schimbat mult, nu mai aveam nimic inocent.
- Eu vreau o cafea, tu ia ce doreşti. Mã privea cu ochii blânzi. Simţeam cum mã învãluie în dragostea ei. Dar, nu, nu o voi lãsa sã vinã la mine, nu avem nevoie...
- Andrei, nu ştiu ce sau despre ce sã vorbim...O pauzã scurtã, apoi continuã. Aş vrea sã-ţi vorbesc puţin despre mine ca om, nu ca mamã. Cred cã a venit momentul sã vorbesc. De mult simt cã ceva nu merge, dar am sperat, am sperat într-o schimbare, într-un miracol. Mi-am dat seama cã am fãcut mai mult rãu decât bine cu tãcerea şi m-am preocupat mult prea mult de lucrurile mãrunte ale vieţii, neglijând esenţa. Schimbarea nu vine de la sine, fiecare dintre noi trebuie sã încerce sã facã schimbarea, o schimbare în bine. Poate n-am reuşit sã ajung la tine, poate nu m-am fãcut înţeleasã...Nu vreau sã-ţi ţin prelegeri, dar eu ştiu cum eşti tu. Ştiu şi simt zbuciumul pe care îl ai. Îmi cer iertare cã n-am avut destul curaj sã port acesta discuţie mai demult.
O priveam uimit, îşi cerea iertare? Ea îşi cerea iertare la mine? Nu puteam înţelege. Eram din ce în ce mai contrariat. Priveam ceaşca de ceai şi undeva ca o picãturã în ocean mã regãseam. Aş fi vrut ca acei ochii aproape negrii sã nu mã mai priveascã, era o privire care mã dezarma. Ce naiba se întâmplã cu mine? Simţeam cum zidurile se dãrâmã, simţeam ceva ce nu înţelegeam. Oare a mai rãmas o urmã din vechiul Andrei sau poate azi se nãştea unul nou? Era o linişte, o armonie, ceva ce n-am cunoscut pânã atunci. Fir-ar sã fie, ditamai bãrbatul înduioşat... Nu, nu, voi alunga asta. Nu am nevoie de iubire. Ce e iubirea? Am nevoie sã trãiesc liber, fãrã reguli, într-o societatea care sã mã înţeleagã, sã mã sprijine şi sã mã îndrume. Societatea... Am început sã mã foiesc nervos pe scaun, cred cã a înţeles. N-a mai spus nimic. Faţa ei nu spunea nimic.
- Poftim, asta e pentru tine. Mi-a întins un carneţel îngãlbenit de timp. Primul impuls a fost sã-l resping, apoi m-am gândit cã ar fi o jignire. N-a mai spus nimic, mi-a lãsat carneţelul şi s-a ridicat sã plece. A plãtit consumaţia şi mi-a mângâiat mâna. Azi eşti liber, poţi face ceea ce doreşti. Îţi mulţumesc pentru timpul acordat.
Am rãmas privind o strãinã care se îndepãrta şi cu toate acestea am înţeles cã ţineam în palme toate visurile ei. Pentru prima datã dupã mult timp am început sã vãd lucrurile altfel. Nu eram pregãtit încã sã citesc, mi-era teamã cã mã voi regãsi acolo. Am pus carneţelul în geaca şi mi-am îndreptat paşii spre ieşire.
- Sã mai treci pe la noi, sper cã nu vei mai aştepta atât de mult pânã la urmãtoarea vizitã. Mama ta e norocoasã, acum câţiva ani te aducea ea aici, iar acum o aduci tu pe ea, puţini sunt cei care îşi petrec o brumã de timp împreunã cu pãrinţii.
Am spus la revedere scurt, nu aveam ce adãuga. M-am îndreptat spre malul apei. Îmi târam picioarele în frunzele uscate. Era o senzaţie de libertate şi pace. Aveam libertate, în sfârşit libertate... Am luat carneţelul în mânã şi am l-am privit. Fãrã sã citesc simţeam cã înţeleg.
M-am aplecat şi am luat în palme frunzele uscate de jos. Am ridicat ochii la cer şi am mulţumit. O nouã toamnã în acelaşi Andrei.
 
                        Data înregistrãrii textului: 27.10.2011
                        Numãr accesãri / comentarii: 557 / 1
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Aurel Conțu POEZIE 20.01.2018 Metafizicã 0/0
2 Daniel BG POEZIE 20.01.2018 Sâmbãta morţilor 10/2
3 Camelia Florescu POEZIE 19.01.2018 Cântec pentru rana din vis 11/1
4 Aurel Conțu PROZA 19.01.2018 Un vis frumos 7/0
5 Aurel Conțu POEZIE 19.01.2018 Alchimie 6/0
6 Aurel Conțu POEZIE 16.01.2018 Sã fii ultimul care stinge lumina 16/0
7 Daniel BG POEZIE 15.01.2018 Despre Eminescu 46/0
8 Mariami POEZIE 15.01.2018 Prima ninsoare 18/0
9 elbi POEZIE 14.01.2018 Eminescu 47/0
10 Aurel Conțu PROZA 14.01.2018 Ambuscada 18/0
11 Aurel Conțu POEZIE 14.01.2018 Coşul fermecat al bunicii 17/0
12 bis POEZIE 11.01.2018 Incubator de inimi casante 14/0
13 Tiolia POEZIE 11.01.2018 noaptea sunt Zen 27/0
14 Tiolia POEZIE 11.01.2018 inconştienţa unora 25/0
15 Mariami POEZIE 10.01.2018 Portret într-o expoziţie 23/0
16 Geanina Moldovanu POEZIE 10.01.2018 Demonul mut 17/0
17 Aurel Conțu POEZIE 10.01.2018 Sã treci indiferent pe lângã o pasãre moartã 19/0
18 Camelia Florescu POEZIE 10.01.2018 Nuntã în Cetatea Alba Iulia 36/4
19 Tiolia POEZIE 09.01.2018 complexul Michaelis 30/0
20 Tiolia POEZIE 09.01.2018 media aritmeticã ciobãneascã 24/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Camelia Florescu Cântec pentru rana din vis Mariami Într-adevãr, poez...
2 Daniel BG Sâmbãta morţilor Mariami Referitor la mesaj - excelent!...
3 Camelia Florescu Nuntã în Cetatea Alba Iulia elbi Doar de tine depinde......
4 Daniel BG Sâmbãta morţilor elbi Asa sa fie!...
5 Camelia Florescu Nuntã în Cetatea Alba Iulia Camelia Florescu Mulţumesc mult...sper s&a...
6 Camelia Florescu Nuntã în Cetatea Alba Iulia elbi Frumos!Bun venit pe NODURI!...
7 Aurel Conțu De dragoste elbi Bun venit pe NODURI!...
8 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - X Camelia Florescu Felicitãri pentru artic...
9 braniste Anul Nou ! elbi Asa sa fie!...
10 bis Începutul de an şi o lunã miratã bis La multi ani cu emotii si poez...
11 bis Începutul de an şi o lunã miratã Tiolia La Multi Ani! Anii trec, vin ...
12 braniste Anul Nou ! Tiolia La multi ani frumosi si sanato...
13 romulus La ceas de colinde elbi Mulţumim, prietene, LA MU...
14 Mariami Lerui ler Mariami Sã ne fie bine î...
15 Mariami Crãciunul sfinţeşte Mariami Dacã lãsã...
16 romulus La ceas de colinde romulus Vã doresc sãrb&a...
17 cotangenta numãrãm stele albe pânã devin verzi romulus Versuri inedite!Un protest fa&...
18 Mariami Lerui ler romulus Frumos! Sãrbãtor...
19 romulus ecou romulus Vã mulţumesc pentr...
20 Mariami Crãciunul sfinţeşte elbi Frumos ai grãit!!!...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dimitrie LUPU, Podul, roman, Editura Vinea
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN