Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Numai Dumnezeu poate alege la intamplare.» - [Levy]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14424504  
  Useri online:   14  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] George Dumitru

PAPAŞA
 
n ciuda tuturor bǎnuielilor
privitoare la originile sale şi a
supoziţiilor de tot felul , Papaşa venise pe
lume ntr-un mod ct se poate de natural .Se
nǎscuse . ntmplarea se petrecuse cu multe
zeci de ani n urmǎ , n ultima zi a lui
Iulie ,undeva n Oltenia dogoritoare şi
prǎfuitǎ . Al treilea copil , din patru , al
familiei , n-a apucat să ia prea bine seama
la pǎmntul crǎpat al satului natal .
Sǎrǎcia şi nevoile de tot felul i-au mnat
pe toţi ai lui cǎtre Bucuresti , pe cnd
micul Papaşa ncǎ nu mplinise patru ani .
S-au aşezat ntr-una din
renumitele mahalale bucureştene . Strada lor
era mărginitǎ la un capǎt de o cizmărie şi o
potcovǎrie doldora de clienţi , iar la
celǎlalt de o crciuma vestitǎ alăturată
unui mare depozit de lemne şi cǎrbuni aşezat
faţǎ n faţǎ cu o vale pururi verde ,
plinǎ de iarbǎ , copaci şi tufişuri , toate
crescute n abundenţǎ şi neornduialǎ .
Locul cel nou le avea pe
toate la ndemnǎ .Oameni nvǎţaţi mai ales
sǎ n-aibǎ , proaspǎt sosiţii se minunau cǎ
era de ajuns sǎ traversezi strada şi sǎ
ajungi la Doina , la bǎcǎnie sau la
mǎcelaria lui Ţicu , locuri de unde te
puteai ntoarce n zece minute cu tot ceea
ce aveai nevoie . Li se pǎrea nefiresc de
uşor sǎ umpli gǎleţile cu apǎ proaspǎtǎ doar
apǎsnd pe mnerele groase ale cişmelelor
aflate pe marginea drumului , la cţiva paşi
de casǎ . Nu departe ntlneai terenuri
pline , ct vedeai cu ochii , de grǎdini cu
zarzavat ntreţinute de nişte bulgari
pripǎşiţi de curnd pe-acolo , verdeţurile
fiind aşadar totdeauna la ndemnǎ . Cnd
ploua noroiul ajungea la glezne , dar chiar
şi-aşa , strada aceasta pǎrea noilor veniţi
un fel de mamǎ de-a doua .
Papaşa era acum un copil
rǎsǎrit , cu un pǎr lung , auriu , numai
bucle , care se bucura de toate cte i se
nfǎţişau ochilor curioşi . Copilǎria
bucureşteanǎ a trecut ca un vis frumos
printre zecile de atelaje de culoare verde
pentru cǎrat lemne şi cǎrbuni numite pe-
atunci camioane , ncǎpǎtoare şi
lucioase , toate cu jenti de tablǎ şi
anvelope de cauciuc .Camioanele erau
trase de cai voinici , asudaţi , strnşi n
hamuri bogate , mnate fiind de echipaje de
cte trei bǎrbaţi agitaţi şi gǎlǎgioşi .
Treceau nencetat , dinspre sau cǎtre
depozitul de la capǎtul strǎzii iar
seara camionagii umpleau crciuma
vecinǎ , se mbǎtau şi sfrşeau prin a se
lua la bǎtaie n faţa crciumii , oferind
tuturor spectacole greu de uitat.
Petrecuţi cu joaca la
cişmelele masive de metal , vorbele htre
ale pǎgubosului meşter cizmar ,
poreclit Ciuciulei şi zarva zilnicǎ a
acelui du-te-vino ntre casǎ , bǎcǎnie şi
piaţǎ , anii l-au purtat grabnic pe Papaşa
la vrsta adolescenţei .
Nu se mpǎcase niciodatǎ bine
cu şcoala şi cǎrţile iar cu fraţii nici
att , aşa cǎ vestea obligaţiei de a mearge
la muncǎ , la paisprezece ani ,ca sǎ mai
aducǎ un salariu acasǎ l-a mulţumit .
Hoinarul din prietenoasa vale nverzitǎ
descoperea altǎ faţǎ a marelui
oraş .Furnicarul miilor de muncitori care
intrau sau ieşeau din
schimb ,fabrica ,tramvaiele ,maşinile ,
fetele şi mai ales banii . Banii cu tot ce
puteau ei sǎ facǎ şi sǎ desfacǎ .
Toate i-au plǎcut şi s-a
simţit n lumea nouǎ care se deschidea sub
ochii lui , ca peştele n apǎ. n doi ani de
zile ucenicul stngaci , reţinut şi taciturn
s-a transformat ntr-un prinţ al saloanelor
de dans , vorbǎreţ şi spilcuit .Chiar aşa
era poreclit pe strada lui : Prinţul .
Zmbea subţire cnd ţaţele mahalalei şi
strmbau gtul dupǎ el ca sǎ-i comenteze
pantofii cei noi , costumul din stofǎ scumpǎ
sau pur şi simplu sǎ-l scuipe , ca sǎ nu-l
deoache de frumos şi ţanţos ce era . Aprecia
din ce n ce mai mult coniacul şi ţigǎrile .
Partea lui din banii cştigaţi se ducea pe
haine şi ncălţăminte la modă , baluri ,
escapade amoroase.
Steaua lui Papaşa urcase n
naltul cerului şi cu puterea ei teribilă
l purta către un nou şi nenţeles destin .
Avea succes .Era priceput şi apreciat la
lucru iar n rest făcea o bună impresie
ntotdeauna , nalt şi subţirel , pus la
punct la orice oră a zilei . Pe deasupra un
iscusit dansator , găsea mereu o fată căreia
i făcea plăcere să petreacă o seară alături
de el , pe ringul de dans . Toată
nvolburarea de ntmplări a făcut ca mintea
lui să nceapă a toarce un fir subţire şi
albicios care , puţin cte puţin , a nceput
să-l nfăşoare pe Papaşa şi să-l separe de
restul lumii n care trăia .
ncepuse să creadă că e puţin
mai altfel dect cei din jurul său . Parcă
ceilalţi deveniseră dintr-o dată ceva mai
proşti , mai nendemnatici , mai
neştiutori şi chiar mai urţi dect erau
nainte . Constata că ştia mai multe dect
ei ,se mbrăca mai bine ca ei ,era mai
priceput şi mai chipeş dect ei . Aşa că
treptat a nţeles că răspunsurile vin mereu
de la el pentru că e mai bun dect toţi cei
din jurul său .
La douăzeci de ani devenise un
foarte bun meseriaş . Se pricepea de minune
să folosească dispozitivele , sculele şi tot
felul de maşini din atelierul n care venise
cu ani n urmă , ca umil ucenic . Nu exista
mecanism cǎruia să nu-i dea de cap . Se
certa nsǎ cu toţi , fără să conteze dacă
era şef sau coleg .Ori făcea ca el , ori nu
mai făcea deloc . Ajunsese să fumeze cte
doua pachete de ţigări pe zi şi-i plăceau
tare mult barurile şi restaurantele
scumpe .Prietenia cu coniacul se măsura acum
n multe sute de grame .
Totuşi apariţia ctorva
ciudăţenii n purtările lui i punea pe
gnduri pe cei din jurul său .Un prim aspect
era cel al pantofilor . Avea pantofii
proaspăt facuţi cu cremă şi lustruiţi şapte
zile din şapte . Fără nici-un fel de
excepţie , cu o rigoare absurdă şi o
precizie de ceas atomic . Zile,
săptămni ,luni , ani n şir.Dar nu erau
fǎcuţi oricum , puteai sǎ-ţi priveşti
chipul n luciul lor .Jurai cǎ sunt de lac.
Şi treaba asta era fǎcutǎ de Papaşa
personal , pentru cǎ nu accepta nici-un fel
de interpuşi, ntr-un ritual zilnic , pe
care nu-l putea ntrerupe nici-un cataclism.
O altǎ anomalie era purtatul
cravatei .n orice ocazie , dar absolut n
orice ocazie purta cravata .Nu exista pentru
el o ţinutǎ lejerǎ .Chiar dacǎ era n
pulover , salopetǎ sau bluza de trening
avea cravata la gt .
n fine o ultimǎ curiozitate
era aceea cǎ nu mai reuşea nimeni sǎ-l
convingǎ cǎ a greşit .Era de neclintit .
Chiar şi atunci cnd evident o dǎduse n
barǎ , nu voia sǎ accepete eşecul şi era n
stare sǎ jure , cǎ altcineva fusese de
vinǎ . Mereu , invariabil , altcineva .El ,
niciodatǎ .
Dupǎ o tristǎ experienţǎ de
doi ani n armatǎ , din care rǎmǎsese cu o
singurǎ mngiere şi anume faptul cǎ totul
se petrecuse ntr-un mare şi frumos oraş
ardelean , Prinţul se nsurǎ . Luase , la
ndemnul insistent al pǎrinţilor , o fatǎ
bogatǎ , din vecini .Dupǎ cteva luni de la
nuntǎ s-a rǎzgndit brusc, a lǎsat totul
baltǎ şi i-a anunţat pe toţi cǎ vrea sǎ
divorţeze şi sǎ se cǎsǎtoreascǎ cu o colegǎ
de serviciu , o fatǎ de douǎzeci de ani abia
venitǎ de la ţarǎ , care se uita la el ca la
soare şi care l asculta orbeşte .Zis şi
fǎcut . De data asta a fost foarte mulţumit
de alegere iar lucrurile aşa au şi rǎmas .
Uriaşul carusel al vieţii de
familie ncepuse sǎ se roteascǎ nebuneşte
iar Papaşa mpreunǎ cu aleasa lui se
nvrteau odatǎ cu el . Deveni tată , şi
completă cele opt clase cu o şcoală de
maiştri făcută la seral. mpins de nevastă
ncuviinţă şi participă chiar la cumpărarea
unui apartament , undeva la marginea
oraşului ,ntr-unul din suprapopulatele noi
cartiere apărute . şi schimbă serviciul de
cteva ori , oprindu-se n cele din urmă la
cel de maistru-instructor la un liceu.
Se putea observa uşor că se
nmultiseră att de mult acele imperfecţiuni
de comportament apărute n tinereţe , nct
deveniseră acum majoritare , transformnd
starea de normalitate a lui Papaşa ntr-un
amalgam greu de definit dar destul de
departe de reacţiile unei fiinţe sută la
sută umane .
Nu traversa strada dect pe
zebră , orict de departe ar fi fost ea şi
orict s-ar fi grăbit .ntotdeauna pe zebră
orice s-ar fi ntmplat , ca şi cum ar fi
fost anume programat să facă asta , fără a
avea o opţiune alternativă . Nu circula
niciodată cu tramvaiul ,autobuzul sau
troleibuzul dacă nu cumpăra bilet , problemă
de viaţă sau moarte să fi fost.Nici măcar o
singură dată . Acum ncepuse să poarte
cravata şi la pijama , peste care şi arunca
grăbit un pulover cu anchior , atunci cnd
era luat prin surprindere de vreo vizită
neaşteptată .
Acasă simţea că trăieşte
numai dacă se transforma ntr-o creatură
care se hrănea cu denunţarea , desfiinţarea
şi n final negarea oricărei acţiuni
ntreprinse de nevastă şi de copil .
nchidea uşile n urma celorlalţi doi , fără
să-l intereseze ce rost avea acea uşă
deschisă , stingea becurile din diversele
camere ale casei chiar dacă ceilalţi mai
aveau nevoie de lumină .Dacă vedea o
picătură prelingndu-se , strngea
robinetele astfel nct le puteai deschide
doar cu două mini iar jaluzelele le cobora
n toate ocaziile posibile . Toate acestea
cu apostrofările de rigoare :
- N-ai nchis bine robinetul de la
baie !
- N-ai nchis uşa de la cămară !
- N-ai stins lumina n bucătărie după
ce ai mncat !
- N-ai tras bine apa la W.C. !
- Aşa se curăţă cartofii !
- N-ai şters praful bine !
Repetate de zeci de ori pe
zi . Aceleaşi şi aceleaşi replici n
aceleaşi şi aceleaşi situaţii .
ndeosebi cu lumina avea ce-avea .Nu
numai că nu era nici-un bec
aprins atunci cnd el era acasă , dar lăsa
şi toate jaluzelele astfel nct casa era
cufundată ntr-o beznă anapoda indiferent de
oră . Sursa de lumină necesară desfăşurării
activităţilor casei era televizorul , pentru
care avea o mare apreciere. Cel mai mult i
plăcea sa stea n faţa televizorului ,n
pijama .
Nu scăpa nici-o ocazie de a
le arăta celorlalţi că nu fac bine ce fac şi
că lucrurile ar trebui să se desfăşoare
după cum credea el de cuviinţă , pentru că
el alegea mereu soluţia cea mai bună .
Treptat a nceput să ordone şi n ceea ce
priveşte activităţi la care nu se pricepea
deloc sau pe care nu le făcuse ncă n
viaţa lui , cum ar fi gătitul , spălatul şi
călcatul rufelor ,pusul murăturilor , al
verzei , cusutul . Era convins pe deplin că
vorbele lui sunt de ajutor celorlalţi doi şi
că fără ele viaţa lor ar fi fost un talmeş-
balmeş . Dupǎ ce-i desfiinţa , de fiecare
datǎ , simţea aşa , un fel de uşurare undeva
năuntru , o mngiere blndǎ.
n această lume complicată ,
pentru Papaşa conta un singur om şi acela
era chiar el . Avea convingerea că trăieşte
nconjurat de o populaţie de vinovaţi iar
menirea sa era de a găsi pentru fiecare vina
potrivită .Nu avea obiceiul de a asculta
vreun sfat , iar discuţiile n
contradictoriu cu el n-aveau nici-un rost
pentru că declanşa certuri violente şi nu se
schimba nimic n purtările lui . Eşecurile
cauzate de hotărrile luate nu au lăsat nici-
o urmă asupra lui . Nu avea niciodata
remuşcări pentru faptele sale . Nici-o
lecţie primită de la viaţă nu a fost destul
de usturătoare pentru a schimba ceva in el .
Dincolo de activitatea intensă
de amendare a celor doi subalterni casnici
pe care i avea , Prinţul mai stabilise o
regulă nouă . Trebuia să i se ceară voie .
Pentru mers la piaţă ,pentru plătit
telefonul ,pentru mers la film , pentru
orice cumpărătură , pentru tuns sau coafat ,
pentru mers la joacă . Treaba asta cu
cerutul de voie l făcuse să descopere o
senzaţie nouă . Plăcerea puternică pe care i-
o dădea cuvntul NU . Refuzul l făcea să se
simtă cu adevărat important , să dispună
după placul său de destinele celor două
fiinţe din apartamentul n care locuia . i
plăcea la nebunie să spună NU.
Curnd cei doi condamnaţi ai
minilagărului instituit de el , observară că
sfaturile lui nu prea erau de folos ,
rezultatele fiind proaste dacă le urmau cu
sfinţenie precum li se pretindea , aşa cǎ
rezolvau problemele dupǎ cum i tăia capul
dar continuau sǎ-i dea lui Papaşa
rǎspunsurile pe care le aştepta . n
schimb , Papaşa era mulţumit cǎ lumea se
nvǎrte dupǎ adnca lui pricepere iar toate
cte sunt , le ţine strns n pumnul sǎu
hotǎrt .
Activitatea domesticǎ a lui
Papaşa se oprea de regulǎ la nivelul
discursului , nu obişnuia sǎ ia parte la
desfăşurările practice ale casei , i se
pǎrea suficient sǎ spunǎ cum şi ce trebuie
fǎcut . Talentele sale profesionale nu
reuşeau sǎ treacǎ dect foarte rar pragul
cǎminului şi atunci dupǎ ndelungi
insistenţe . Drept urmare devenise total
dependent de acţiunea celorlalţi doi şi l
auzeai adesea ntrebnd :
- Mi-ai cumpǎrat ţigari ?
- Mi-ai luat ciorapi ?
- Avem pine ?
- Mi-ai fǎcut patul ?
Era de la sine nţeles cǎ altcineva trebuie
sǎ facǎ , iar el doar sǎ spunǎ .
n mod obişnuit, n casǎ ,
arbora o figurǎ nemulţumitǎ , acrǎ cu
adevǎrat şi vorbea rǎstit şi tare ,aproape
cǎ ţipa .Motiva cǎ a fǎcut armata la
artilerie şi zgomotele puternice ale
serviciului militar i-au produs aceastǎ
deformaţie .
Dialogurile cu familia
constau n rafale seci de reproşuri şi
observaţii . Dacǎ se ntmpla şi se ntmpla
rar, sǎ fie musafiri vorbea aşa de mult şi
tare cǎ ceilalţi nu se mai puteau nţelege .
n general , dacǎ vorbea cu altcineva dect
membrii familiei sale , stilul sec obişnuit
se tranforma ntr-o logoree teatralǎ ,
imposibil de oprit . De altfel se purta
total diferit n afara casei , o mulţime de
cunoscuţi avnd o pǎrere foarte bunǎ despre
el , caracterizndu-l ca pe un adevǎrat
domn , foate manierat , cu o prezenţǎ dintre
cele mai plǎcute şi apreciate . Cnd vorbele
acestea ajungeau la ai lui , ciuleau
urechile şi bulbucau ochii neputnd nţelege
cǎ se vorbeşte despre aceeaşi persoanǎ pe
care o cunoşteau cu totul şi cu totul
altfel .
Zmbea sau rdea rarisim şi
asta se ntmpla numai la serviciu . Nu
promitea niciodatǎ nimic aşa cǎ nici copilul
şi nici nevasta nu puteau spune despre el cǎ
i-a dezamǎgit vreodatǎ . Nu dǎruise nimǎnui
nimic, nevestei nu i-a adus niciodatǎ o
floare , nu-şi mngiase ncǎ odrasla pe
creştet deşi ajunsese la adolescenţǎ ,
nimic nu reuşea sǎ-l emoţioneze .
Mirarea mare era cǎ n postura
nouǎ de dascǎl , Papaşa avea un neobişnuit
succes .Era un pedagog şi un diriginte
foarte apreciat .Tembelii ,cum i numea ,
profesional , pe elevii de liceu , i purtau
un respect profund cştigat de Papaşa cu
preţul multor lovituri cu palma , pumnul sau
piciorul , aruncate cu dǎrnicie n cadrul
unui proces educaţional cu totul şi cu totul
personal . Totuşi era omul potrivit la locul
potrivit pentru cǎ elevii acelui liceu
spuneau n cor despre dirigintele lor ca
este aspru dar drept .
Recunoştinţa discipolilor faţǎ
de maestrul lor lua o datǎ pe an forme
materiale .De ziua lui Papaşa primea fel de
fel . Sacoşe pline cu rude de salam şi tot
felul de mezeluri , damigene cu vin , pulpe
de porc sngernde , pachete cu cafea ,
sticle cu coniac , cartuşe cu ţigǎri dar
mai presus de orice , bibelouri . Figurinele
de ceramicǎ şi alabastru curgeau cu
nemiluita .Fiind nǎscut in zodia Leului ,
primea lei de toate mǎrimile şi toate
culorile dar şi multe alte animale , astfel
nct n micul sǎu apartament se strnsese o
consistentǎ menajerie .Din cauza lipsei de
spaţiu dar şi a numǎrului mare de exponate
oriunde ţi aruncai ochii dǎdeai peste tot
felul de animale gata sǎ se ncaiere .Colo
un ditamai calul cǎlca n picioare coama
zburlitǎ a unuia dintre nenumǎraţii lei ,
dincolo un elefant stǎtea sǎ altoiascǎ o
trompǎ pe spinarea altui leu , rǎtǎcit de
leoaica mamǎ , n altǎ parte un pinguin se
avnta voios n gura larg cǎscatǎ a
omniprezentului rege al junglei.
Dar viaţa de zi cu zi , care
pǎrea sǎ-i provoace lui Papaşa numai şi
numai nemulţumire , n infinite forme , i-a
trimis şi o binemeritatǎ
recompensǎ . La
patruzecisicinci de ani , Papaşa a ntlnit
iubirea vieţii sale . O dragoste trzie dar
cu att mai mult , una pasională .Era un
automobil , o maşinǎ , binenţeles de
culoare roşie .
Berlineza a primit din
partea lui cu mult mai mult dect a primit
vreunul din ceilalţi doi membri ai
familiei . Atenţie, timp ,bani ,nţelegere ,
toate cu maximǎ generozitate .Mna lui
dibace a desfǎcut-o şi a fǎcut-o la loc de
zeci de ori . Reparatǎ , grunduitǎ,
vopsitǎ , antifonatǎ , unsǎ ,
ştearsǎ ,spălatǎ ,curăţatǎ ,mngiatǎ şi
descntatǎ ntr-un ciclu care s-a ncheiat
cu greu dupǎ aproape douǎzecişicinci de
ani . Nu mergea cu ea aşa aiurea peste
tot .Numai pe traseele cunoscute , douǎ la
numǎr : la serviciu şi la pǎrinţi .Sǎ
circule altundeva i se pǎrea periculos
pentru cǎ semnele de circulaţie se schimbau
des n oraş şi ţinea prea mult la permisul
de conducere ca sǎ rişte prosteşte. Mergea
numai ziua şi numai pe şosea uscatǎ . Aşa se
face cǎ sacii cu varzǎ ,ceapǎ şi cartofi
erau aduşi cu tramvaiul n caz cǎ vreuna din
condiţiile obligatorii nu erau ndeplinite .
Poate cǎ nu ntmplǎtor tocmai
aceastǎ creaţie tehnică din metal , plastic
şi cauciuc a reuşit sǎ scoatǎ din Papaşa un
sunet duios şi straniu pentru el , ceva ce
semǎna cu pasiunea . Tot ceea ce n-au
reuşit miile de oameni perindaţi prin viaţa
lui a reuşit ea , maşina . Dar poate că
totul avea o logică şi ntlnirea aceasta
era prilejul mult aşteptat al alăturării
capacităţilor tehnologice a două civilizaţii
cosmice . Oricum , era ncă unul dintre
motivele pentru care era privit cu , din ce
n ce mai multă , circumspecţie .
Trecerea stelei sale pe bolta
cerească se apropia de marele final.
Bătrneţea i-a adus lui Papaşa o schimbare
totală . Androidul primise comanda de
conservare a energiei , rencărcare a
bateriilor , n aşteptarea momentului cnd ,
ntr-o altă galaxie , ciclul va fi reluat .
Rupsese legăturile cu lumea exterioară . Nu
mai cobora din apartamentul său dect n
zilele cnd se ducea la policlinică, la
spital sau la farmacie .İntervalele dintre
ieşiri erau de ordinul săptămnilor . După
cte o astfel de aventură se ntorcea
gfind , istovit , dezorientat .
şi petrecea ziua la
orizontală n faţa televizorului , alternnd
perioade de somn cu cele de veghe . Părea a
avea o conexiune aproape organică stabilită
ntre ochi şi ecranul televizorului pentru
că şi atunci cnd nu mai era n faţa lui se
purta de parcă urmărea programele n
continuare , nereuşind să ia parte la
discuţiile care se derulau lngă el şi l
priveau direct . La masă mnca cu privirea
aţintită nainte acţionnd mental
telecomanda pe postul dorit . İeşea pe hol ,
bjbind prin ntuneric , fantomatic , ntr-
un etern contratimp cu cei ai casei. După ce
moţăia toată ziua , noaptea dormea buştean ,
fără complicaţii.
Pnă şi ciudăţeniile
caracteristice se dereglaseră .Chiar dacă
apăsa ncă toate ntrerupătoarele din casă
n căutarea ntunericului dorit , uita să
stingă lumina cnd şi termina treburile la
baie sau bucătărie . Adeseori uita să tragă
apa după ce folosea WC-ul . Din ţigările şi
coniacul tinereţii nu mai rămăsese absolut
nimic . Acum consuma nouă feluri de pastile
de trei ori pe zi . De altfel singurele teme
de discuţie care l scoteau din apatie
erau : bolile ,analizele medicale şi
medicamentele . Ba n două rnduri a
ncercat sa se opereze cu forţa . Medicii l-
au convins cu greu că părerea lor e mai
importantă dect a lui .
Discursul autoritar de
odinioară se mai radicalizase . Puţin .
- Azi am nchis apa după tine de trei
ori , a patra oară te dau cu capul de
robinet !
- Ţi-am zis să nu mai laşi papucii n
mijlocul casei , aşa că i-am aruncat la
gunoi!
- Nu trebuie să instalaţi două
televizoare n casă , e ilegal !
Sumedenia de certificate medicale pe care le
avea l sufoca cu
diagnostice . Renunţase acum la realitatea
care-l nemulţumise o viaţă şi se mutase
integral n propria realitate n care şi
rezervase rolul principal .
Pentru mulţi prezenţa lui
depăşise total marginile nefirescului ,
lăsnd deschisă ipoteza amestecului , unei
alte mini dect cea divină , n creaţia
acestui fenomen puţin probabil pur
pămntean .
Tot ce ar mai putea fi spus n
final este faptul ca personajul descris nu
are nimic n comun cu ficţiunea , el şi
faptele prezentate avnd acoperire totală n
realitate . Rămne doar insatisfacţia că
această cale de redare a celor petrecute ,
nu reuşeşte să aducă nimic din starea de
perplexitate care te neca , atunci cnd
aveai contact direct cu aceasta formă de
viaţă .

 
                        Data înregistrãrii textului: 06.03.2006
                        Numãr accesãri / comentarii: 823 / 3
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Geanina Moldovanu POEZIE 18.11.2017 Si totusi... 5/0
2 Geanina Moldovanu POEZIE 18.11.2017 Cainta 5/0
3 Tiolia POEZIE 16.11.2017 îmi plac sãlciile de Florii 5/0
4 Florin T. Roman ESEU 16.11.2017 Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere 4/0
5 la femme POEZIE 16.11.2017 |. 6/0
6 Mariami POEZIE 15.11.2017 Foi de timp 9/0
7 ladyinblack POEZIE 14.11.2017 Matriarhala dragoste fierbinte 15/0
8 bis POEZIE 14.11.2017 *** 10/0
9 ionut29 POEZIE 14.11.2017 Cel mai nostalgic somn 13/0
10 ionut29 POEZIE 14.11.2017 Propria romanţã 18/1
11 Mariami POEZIE 13.11.2017 Petale de curcubeu 11/0
12 bis POEZIE 11.11.2017 iubirea nu îndeamnã la nimic cumpãtat 11/0
13 braniste POEZIE 10.11.2017 JUBILEU DE NOIEMBRIE 18/0
14 Mariami POEZIE 10.11.2017 Tablou cu fluturi şi mãiestre 20/0
15 ladyinblack POEZIE 08.11.2017 Pe strada vieţii dintre noi 14/0
16 Florin T. Roman PROZA 08.11.2017 Ecouri ale bãtãilor inimii mele - X 18/1
17 Mariami PROZA 08.11.2017 Miercuri 11/0
18 cotangenta POEZIE 08.11.2017 iluziile mele suferã de un paralelism indecent 15/0
19 Mariami POEZIE 07.11.2017 Teoremã 10/0
20 Mariami POEZIE 07.11.2017 Autumnalã 10/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 ionut29 Propria romanţã Geanina Moldovanu Atat de pur si frumos. Felicit...
2 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - X ladyinblack Ţ... prin vorbele ş...
3 Tiolia Cuvântul e la Dumnezeu Tiolia Multumesc de atentionare, stia...
4 bis Toamna nu o pot struni... ladyinblack Cheia...dacã aş pu...
5 Tiolia Cuvântul e la Dumnezeu Mariami Dacã ai probleme cu int...
6 Geanina Moldovanu Ploile de toamna Mariami Toamna deschide sufletele sp...
7 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - IX Geanina Moldovanu Este frumosmsentimentul de a f...
8 Mariami Oglinda Mariami Mã onoreazã &#...
9 Mariami Oglinda Geanina Moldovanu Sublim si atat de bine punctat...
10 Florin T. Roman Ecouri ale bãtãilor inimii mele - IX elbi Interesant ce spui, pare din s...
11 cotangenta toate filozofiile trec obligatoriu prin buric cotangenta Am aceeasi parere cu tine. Poe...
12 cotangenta toate filozofiile trec obligatoriu prin buric elbi Nu stiu foarte bine de ce dar ...
13 Mariami Fluturele şi maşina timpului Mariami acelaşi - dacã -...
14 anvlpopescu Mã doare elbi Bun venit pe Noduri!...
15 elbi Rugând cerul ruddy Mda, am sluji cu toţi p&a...
16 elbi Poem de duminica ruddy Vers eliberator! Aşa l-am...
17 ruddy Sã mã iubeşti! ruddy Hei, mulţumesc dragilor!...
18 ruddy Sã mã iubeşti! elbi Frumos!...
19 Mariami Curgere elbi Bine ai venit pe NODURI!!...
20 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul elbi Frumoasa-i muzica din inima ta...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Virgil COSTIUC, Cazemate cu ochi, Ed. Antares, Galati, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN