Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «In filozofie indoiala este mama inventiilor, caci ea croieste drumul catre adevaratele descoperiri.» - [Galileo Galilei]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14034361  
  Useri online:   19  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Liviu Gogu

Prima praşilã I
 
De câţiva ani buni, în casa lui Neculai Ştirbu nu mai sunã ceasul deşteptãtor, adicã acea chestie rotundã, verzuie, cu cadranul îngãlbenit şi mãrginit de cifre negre, stilizate şi care are deasupra, pe carcasã, dispuse simetric, douã capace de oţel nichelate, asemãnãtoare cu cele de la soneriile de bicicletã, între care vegheazã vigilent un ciocãnel, tot metalic, prins la capãtul unei tije, al cãrui rol este acela de a se bãlãbãni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate la momentul stabilit acel ţârâit dezagreabil, dar atât de necesar aducerii posesorilor sãi la realitatea deloc comodã a vieţii de zi cu zi. Nu!... Nu mai sunã!... De ceva vreme, relicva aceea joacã rol de bibelou, pedepsit de Raliţa sã stea ne-ntors pe geamul de la bucãtãrie. Şi asta nu din cauzã cã mecanismul sãu n-ar mai fi în stare sã-şi îndeplineascã Ţatribuţiile" pentru care a fost creat, ci pentru cã, pur şi simplu, importanţa sa a fost subminatã de progresul tehnic, care a nãvãlit peste el, crud şi neiertãtor. Astfel cã acum deşteptarea o dã aparatul de radio – o sculã micuţã, modernã, adus din Spania de Monica, fiica lui Neculai şi a Raliţei. Mica minune prinde o mulţime de posturi, dar afişeazã şi ora exactã, cu cifre mari, verzi, pe un cadran negru ca noaptea la capãtul cãreia-şi trezeşte proprietarii. Aparatul porneşte fãrã greşealã, exact la ora la care-l programezi. E destul de dificil programatul acesta, iar lui Neculai i-a trebuit ceva vreme pânã a reuşit Ţsã prindã şpilul". Ce-i place în mod deosebit este faptul cã acesta porneşte pe acelaşi post pe care a rãmas de cu searã, la momentul opririi sale. De altfel, la ei nici n-ar avea cum sã se schimbe postul, întrucât, bietul aparat nu cunoaşte decât unul. Neculai Ştirbu şi nevastã-sa, Raliţa, nu ascultã, cât e ziua de lungã – atunci când sunt acasã, fireşte – decât ŢMuzica satelor" – canalul lor de suflet – unde se transmite, din zori şi pânã-n… zori, doar muzicã popularã. Şi-au format şi-un tabiet inspirat de acest mod de deşteptare: se trezesc, se întorc cu faţa-n sus, pânã se terminã melodia pe fondul cãreia s-au trezit şi încã una, dupã care se dau jos din pat şi se apucã fiecare de treburile lui.
Pentru dimineaţa, fie cã pleacã la câmp, fie cã nu, cei doi au sarcinile bine stabilite, ca în orice gospodãrie ţãrãneascã respectabilã. Înainte însã de a se apuca de acestea, îşi rezolvã fiecare, pe rând, acele probleme fiziologice, dar şi de igienã minimalã, cu care s-au obişnuit încã din copilãrie. Dacã oamenii de la oraş desfãşoarã ambele activitãţi de mai sus în aceiaşi încãpere a locuinţei lor, ţãranul român de azi, ca şi cel din vechime, face lucrurile astea în douã locuri diferite: necesitãţile fiziologice, la latrina din fundul curţii, iar igiena de dimineaţã – în fapt, spãlatul pe mâini şi pe faţã, cu multã apã rece şi sãpun – la robinetul din faţa casei (Ţpompã", cum îi spun ei) sau, pânã nu demult, turnându-şi unul altuia cu cana, apa în palmele fãcute cãuş. Cât priveşte spãlatul dinţilor, acesta nu este un obicei prea rãspândit în satele noaste, mai ales în rândul color mai în vârstã, care, de multe ori, cum e şi cazul lui Neculai, nu prea mai au pe ce sã plimbe periuţa, chiar dacã şi-ar dori s-o facã. Imediat ce se încheie acest ritual, destul de scurt, de altfel, Neculai purcede la hrãnitul şi adãpatul animalelor din curte, adicã porcii, vaca şi pãsãrile. Pentru asta este nevoit sã facã mai multe drumuri, în diverse zone ale gospodãriei. Merge mai întâi la magazia din spatele casei, de unde aduce grâu amestecat cu floarea-soarelui, pentru pãsãri. Apoi, tot de acolo, umple o cratiţã mare, uzatã, cu grãunţe de porumb, pe care le împarte, dupã nişte reguli doar de el ştiute, între teica porcului şi jgheabul de deasupra ieslei din grajdul vacii. Tot vacii îi aduce, din grãmada de lângã poarta grãdinii pe care are grijã s-o împrospãteze zilnic, un braţ mare de iarbã, pe care-l trânteşte în ieslea de lemn din faţa posacului erbivor. Ultimul drum din acest ciclu de activitãţi matinale îl face la Ţpompã", unde îl aşteaptã douã gãleţi mari, din cele pentru var lavabil, pe care le umple cu apã şi astfel, cu ele pline, intrã iar în curtea animalelor şi umple diversele recipiente special destinate adãpãrii vieţuitoarelor din spaţiul respectiv, iar vacii îi dã sã bea direct din gãleatã, pânã când animalul refuzã sã mai soarbã, îndepãrtând plictisitã capul într-o parte.
În tot acest timp, Raliţa trebãluieşte de zor în bucãtãrie. Fierbe în ibric cafeaua pentru ea, iar într-o crãticioarã, ceaiul de coada calului, pentru Neculai. Bãrbatul nu mai consumã cafea de mai bine de cinci ani, de când a constatat cã-i dã palpitaţii, bea în schimb ceai de coada calului, pe care i l-a recomandat cu încredere doctorul Şerban – medicul de familie al lui, al neveste-si şi al întregului sat –, dupã ce, tot cam pe-atunci, descoperise, în urma unor analize, cã are nişte drãguţe de pietricele la rinichi.
Dupã ce terminã de fiert cafeaua şi ceaiul, le lãsã sã se rãceascã puţin, atât cât sã le poatã turna în sticlele de plastic, fãrã riscul ca acestea sã se topeascã şi se apucã de aşezat în douã sacoşe de pânzã înfloratã, o sumedenie de pacheţele, mai mici sau mai mari, pe care le scoase din frigider. Luã apoi dintr-un sertar al bufetului un borcãnel cu sare, un cuţit cu mâner de lemn şi mai multe furculiţe, pe care le înfãşurã între-o bucatã de hârtie dintr-un pliant de reclamã de supermarket, iar la urmã, puse o pungã în care erau înfãşurate vreo patru franzele, mari şi rumene. Fugi apoi în cãmara aflatã în capãtul holului de la intrare, de unde aduse douã bidoane de plastic de câte doi litri, pline ochi cu un vin rozaliu şi încã unul, de un litru şi jumãtate, la fel de plin cu o ţuicã perfect incolorã. Dupã ce mai scoase din frigider douã sticle, tot a câte doi litri, de suc, le depuse cu grijã pe toate într-o altã sacoşã, de nailon, putând sigla aceluiaşi supermarket, al cãrui pliant îl folosise mai devreme la împachetat. Când toate acestea furã gata, femeia luã toate cel trei sacoşe şi le scoase afarã, sprijinindu-le de peretele casei, în dreptul portbagajului bãtrânei Dacii albastre, care pãrea cã aşteaptã rãbdãtoare, sã-i poarte spre ogor. Le-ar fi pus ea însãşi în portbagajul maşinii, dar ştie cã nu-l poate deschide şi de aceea lãsa aceastã operaţiune în seama bãrbatului sãu, acesta fiind singurul care-i cunoaşte chiţibuşul.
Neculai, care tocmai rezolvase ultima operaţiune ce ţinea de hrãnitul şi adãpatul animalelor, aruncând o halcã consistentã de pâine uscatã lui Cojan – ciobãnescul fãrã pedigri, însãrcinat permanent cu paza gospodãriei –, veni la maşinã, scoase din buzunar cheile, descuie uşa, dupã care trase cu forţã de ea. În urma acţiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârţâit grav şi prelung, ambele constituind semne certe cã, atât dispozitivul de închidere, cât şi balamalele aveau serioase probleme. Era clar şi pentru el cã bietul autoturism avea nevoie de multe reparaţii, însã mereu apãreau alte prioritãţi. Iar la stabilirea acestor prioritãţi un rol esenţial îl avea totdeauna Raliţa, cãreia nu-i mai rãmâneau niciodatã bani pentru maşinã, dar vinovat de starea ei tehnicã proastã îl gãsea de fiecare datã pe el.
– Într-o zi are sã se rupã de tot şi o sã-ţi cadã pã picioare, nu scãpã nici de data asta ocazia Raliţa sã-i arunce un reproş pe aceastã temã, în timp ce depune lângã perete, alãturi de sacoşele cu mâncare, douã bidoane de cinci litri, abia umplute cu apã proaspãtã, necesarã pentru la câmp.
– Sã rupe pã p...a mã-ti! se apãrã Neculai, cu o înjurãturã, de acuzaţia injustã ce i se aduse, neavând chef sã dezvolte, pentru a cine ştie câta oarã, subiectul legat de faptul cã Ţşi reparatul maşinii costã bani."
Deschise capota, se aplecã asupra motorului şi efectuã câteva operaţiuni absolut necesare mãririi cu câteva procente a şanselor ca acesta sã porneascã de la prima încercare, respectiv: acţionã o pârghie, de la dreapta spre stânga, pentru a trecea de la alimentare pe gaz, la cea pe benzinã, apoi manevreazã de câteva ori, în sus şi în jos, coada pompei de benzinã, dupã care trase şocul, care are cablul rupt şi nu se mai poate acţiona din interiorul maşinii. Aşa cum probabil cã v-aţi dat seama, Dacia familiei Ştirbu este prevãzutã cu douã sisteme de alimentare, unul pe bazã de benzinã şi altul pe bazã de gaz, doar cã, atât vara, cât şi iarna, nu porneşte, nici de-afurisitã decât pe carburantul pentru care a fost ea proiectatã în urmã cu peste douãzeci de ani, adicã pe benzinã. Mai mult – şi la fel: fie varã, fie iarnã – nu porneşte fãrã sã-i tragã şocul.
Odatã efectuat ritualul descris la începutul alineatului precedent, Neculai trece în maşinã, unde, dupã ce se aşezã comod pe scaunul şoferului, lãsã cu un gest reflex, frâna de mânã, trece schimbãtorul de viteze pe liber, introduce cheia în contact şi o roteşte, în timp ce în gând rosteşte, cu toatã evlavia de care este capabil, un ŢDã Doamne sã porneascã!" Electromotorul huruie prelung, motorul tuşeşte rãguşit, maşina prinde a se legãna uşor, piciorul lui stâng calcã inconştient pedala de acceleraţie, de mai sã iasã prin podea şi… în sfârşit… ŢDumnezeu nu doarme!..." Motorul prinde a vui asurzitor (din cauza ţevii de eşapament sparte). Neculai e mulţumit. A scãpat de încã o înţepãturã a Raliţei, şi de inconvenientul de a cãuta oameni pe stradã sau prin vecini, care sã-l ajute s-o porneascã prin împingere. Apasã şi elibereazã alternativ acceleraţia, slobozind în liniştea dimineţii, un vuiet sinusoidal, ca de sirenã rãguşitã, în timp ce din ţeava de eşapament, ies nori alburii cu miros de benzinã, ce difuzeazã cu rapiditate în aerul din jur. O ţinu aşa circa cinci minute, dupã care, cu siguranţa celui care cunoaşte bine damblalele lucrului pe care-l posedã, luã piciorul de pe pedala de acceleraţie, moment în care motorul începu sã bâzâie în surdinã, oarecum regulat.
Coborî din autoturism, deschise portbagajul, printr-o loviturã puternicã datã cu podul palmei, dintr-un anumit unghi, în încuietoarea acestuia, aşezã cu grijã înãuntru sacoşele şi sticlele aduse şi lãsate lângã perete de nevastã-sa, apoi îl închise la loc, cu un pocnet sec, care rãsunã ca o micã explozie înfundatã, pe fondul zumzãitului constant al motorului. Trecu apoi la partea din faţã a autoturismului şi închise capota, care se lipi de restul caroseriei cu un zgomot similar.
Acum totul e pregãtit de plecare. Doar Raliţa mai lipseşte. Neculai îşi aruncã privirea încruntatã spre uşa de la intrarea în casã, apoi o roti nervos prin curte, în cãutare consoartei sale. Se pregãtea s-o strige, gândindu-se iritat cã de fiecare datã când ar trebui sã fie gata de plecare, ea îşi mai gãseşte ceva de fãcut în ultima clipã. Nu apucã însã, pentru cã exact în momentul acela femeia ieşi grãbitã din casã, încuie uşa, rotind de douã ori cheia în broascã şi se apropie şi se apropie cu paşi repezi de maşinã. Duce în braţe sticla de jumãtate de litru cu cafea şi pe cea de doi litri cu ceai de Coada calului, pe care le aruncã pe bancheta din spate, apoi fugi sã deschidã porţile mari de la drum, întrucât Neculai deja bãgase în vitezã (Raliţa cunoaşte foarte bine cârâitul acela, ca de maşinã de curãţat porumb, care se revarsã din mãruntaiele maşinii lor, în momentul în care schimbãtorul este împins în prima treaptã de vitezã) şi se pregãteşte sã punã autoturismul în mişcare.
Odatã autoturismul scos în drum, porţile închise şi femeia instalatã pe bancheta din dreapta, Neculai porni cu vitezã redusã, aşa cum circulã el de obicei prin sat, alunecând parcã pe asfaltul impecabil, turnat anul trecut, pe timpul campaniei electorale. Merse vreo douã minute pe Ţminunãţia asta de drum", apoi fu nevoit sã-l pãrãseascã, virând la dreapta, pe uliţa neasfaltatã a morii, oprindu-se cam dupã vreo trei sute de metri, în faţa porţii lui Radu Ursaru. Nu-i era ãsta numele din acte. Îl chema Drãgan, Radu Drãgan, dar tot satul îi numea aşa dupã bunicu-sãu, care fusese într-adevãr ursar în tinereţe, adicã din aceia care îşi câştigau existenţa mergând cu ursul prin sate şi fãcându-l sã joace dupã cum îi bãtea el într-o tobã. Pe Ursari – adicã pe Radu şi pe nevastã-sa Nina – îi tocmise Neculai de acum trei zile sã meargã la el la praşilã, iar asearã îi anunţase din nou sã fie pregãtiţi pentru dimineaţa asta, cã vine sã-i ia pe la cinci.
În curtea Ursarilor însã domnea o linişte deplinã. Nici orãtãniile nu se treziserã sã cearã de mâncare, din simplul motiv cã-n bãtãtura lor nu existau orãtãnii. Neculai claxonã de vreo trei-patru ori prelung, însã fãrã niciun rezultat. Nimic, în afara claxonului, nu tulburã liniştea din curte… şi, pare-se, nici pe cea din casã. O undã de îngrijorare se cuibãri, fãrã sã cearã voie, în mintea lui Neculai Ştirbu, care, dupã un schimb rapid de priviri cu nevastã-sa, rosti cu mânie reţinutã:
– Te pomeneşti cã nenorociţii ãştia s-a îmbãtat azi-noapte, şi acum n-ai cu cine sta de vorbã!
În ochii femeii licãri aceeaşi îngrijorare, dar nu spuse nimic. Tãcerea ei era una de naturã misticã, izvorâtã din teama superstiţioasã cã rostirea cu voce tare a bãnuielii ei ar putea contribui decisiv la adeverirea temerii exprimate de bãrbat. În mintea sa însã, deşi se ferea s-o recunoascã chiar şi faţã de ea însãşi, e clar cã lucrurile stau aşa şi nu cum şi-ar dori ea. Convingerea asta nu e purã intuiţie, ci se bazeazã pe antecedente binecunoscute de tot satul. Altminteri, cât nu se scãpau la bãuturã, Ursarii erau oameni de cuvânt, chiar dacã Ţpuţea pãmântu’ sub ei, de puturoşi". Dar, pe cine sã mai iei la muncã, în ziua de azi?...
 
                        Data înregistrãrii textului: 27.09.2014
                        Numãr accesãri / comentarii: 335 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 Mariami POEZIE 20.09.2017 Cuvânt înainte 2/0
2 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Dans 6/0
3 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Iubirii 7/0
4 Daniel BG POEZIE 19.09.2017 Şi plouã şi tunã 10/0
5 bis POEZIE 19.09.2017 Doar iubire şi cuvânt 13/0
6 cotangenta POEZIE 19.09.2017 poezia are nişte craci trãznet 13/0
7 cotangenta POEZIE 18.09.2017 nu ştiu de ce separaţi morţii de vii 14/0
8 Mariami POEZIE 18.09.2017 Originea lumii 10/0
9 cotangenta POEZIE 17.09.2017 din nebunie nu se mai scot esenţele 12/0
10 cotangenta POEZIE 17.09.2017 realitatea e cel mai bun vis 14/0
11 Mariami POEZIE 17.09.2017 Caietul cu însemnãri 4 8/0
12 Mariami DIVERSE 16.09.2017 Nimicul încãlţat 14/0
13 elbi POEZIE 16.09.2017 Doar amurgul 26/0
14 bis POEZIE 15.09.2017 Ce ar fi facut cãutãtorii de aur 15/0
15 bis POEZIE 14.09.2017 cuvintele se-nchinã-n cãlimarã 17/0
16 Mariami DIVERSE 13.09.2017 Frunza 23/0
17 bis POEZIE 11.09.2017 Se apropie anotimpul amintirilor 30/1
18 Mariami DIVERSE 08.09.2017 Pânza de pãianjen 22/0
19 elbi POEZIE 08.09.2017 Te rugãm, Fecioarã 52/0
20 Mariami POEZIE 06.09.2017 17 16/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Rugând cerul ruddy Mda, am sluji cu toţi p&a...
2 elbi Poem de duminica ruddy Vers eliberator! Aşa l-am...
3 ruddy Sã mã iubeşti! ruddy Hei, mulţumesc dragilor!...
4 IRINA ISMAIL RUTINA Mariami Dacã nu aş lua &ic...
5 IRINA ISMAIL Anotimp risipit Mariami Nu s-a risipit nimic, simţ...
6 Mariami Curgere Mariami Urarea ta a venit tocmai c&ac...
7 ruddy Sã mã iubeşti! elbi Frumos!...
8 Mariami Curgere elbi Bine ai venit pe NODURI!!...
9 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul elbi Frumoasa-i muzica din inima ta...
10 ruddy Sã mã iubeşti! romulus Versuri frumoase care transmit...
11 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea cotangenta Tot asa cred si eu, Mariami! ...
12 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul cotangenta Va multumesc din suflet!...
13 elbi Poem de duminica romulus Mi-au plãcut aceste ver...
14 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul romulus O altfel de poezie,metafore in...
15 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul Mariami Metafore - apropiate, dep&atil...
16 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea Mariami Fericirea existã î...
17 Daniel BG NOI Mariami Poezia prezintã o reali...
18 cotangenta o lume din ce în ce mai rotundã Mariami Lumea nu-şi foloseşt...
19 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã cotangenta Chiar as sublinia, doar un ide...
20 cotangenta aş putea spune cã libertatea nu existã Mariami În realitatea pe care o ...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ion ZIMBRU, Ce zgomot face cntecul cnd moare, Galati, 2006
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN