Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «In filozofie indoiala este mama inventiilor, caci ea croieste drumul catre adevaratele descoperiri.» - [Galileo Galilei]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  15497373  
  Useri online:   25  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Serban Dorina-Iuliana

Paine si apa presarata cu dragoste
 
Intr-o balta de sange zacea un suflet
inspaimantat.Pe chipul lui se citea
teroarea ce-I schilodea oasele si-I rodea
pana si maruntaiele inimii…In jurul lui se
strangea multimea curioasa.Plutea un miros
intepator de alcool.Nu mai
suporta...durerea il ardea asemeni celui
mai puternic foc…dar trebuia sa astepte,sa
suporte…asa ii fusese scris.Amintirile ii
treceau prin fata ochilor si I se roteau in
minte ca un vultur gata sa vina si sa-l
rapeasca in necunoscut.
Era mic…statea pe prispa casei si privea la
mama lui.Mirosea a paine calda…si lacrimile
ii curgeau pe obraji…nu stia nimic…decat ca
mama lui nu mai avea mult de trait…n-o
spunea ea,dar o spunea chipul ei…durerea ce
se asternea tot mai tare,zi de zi pe buzele
ei.Nu intelegea nimic.Mama lui era totul
pentru el,singurul lui sprijin dupa moartea
tatalui.Oare si ea urma sa-l paraseasca?Era
prea mic si prea bun ca sa inteleaga
rautatea ce domneste peste unii. Dupa ce
murise tatal lui, ca sa poata avea grija de
el mama lui se recasatorise. Tatal lui
vitreg era un om aspru, iar Danut si-ar fi
dorit din toata inima ca mama lui sa-l
creasca cu apa si paine decat sa stea
alaturi de acel om. Dar lucrurile n-au stat
niciodata asa…era mult prea mic sa
inteleaga,ca si apa si painea sunt greu de
obtinut si ca biata femeie nu-si dorea
decat ca lui sa nu-i lipseasca nimic.Dar i-
a lipsit…i-au lipsit multe,multe pe care
banii nu le pot cumpara. Cand se simtea mic
si infim…se urca pe deal,apoi in varful
unei capite de fan.Vazand totul de sus,se
simtea maret si important…dar n-a fost
niciodata asa si de aceea mai mereu,Danut
adormea tot in varful capitei de fan. Acasa
se simtea incatusat…incatusat de palmele
grele,vorbele aspre ale tatalui vitreg si
de lacrimile fierbinti ale mamei. Acolo,sus
se simtea iubit...de noapte,de stele,de
soare si de nori.Nu mai era al nimanui…era
al lumii, o lume pe care si-a creat-o
singur…impletind din fiecare faramita de
durere un firicel de fan.
Copilul avusese dreptate.Mama lui nu era
bine.Slabea din ce in ce mai mult…se usca
din zi in zi tot mai tare…si urma sa
paleasca curand,ca o floare sub soarele lui
Cuptor. Stia biata fiinta ca urma sa plece…
se temea pentru sarmanul ei copil mai tare
ca pentru viata ei care urma sa se
sfarseasca…si intr-o zi l-a chemat la ea.
-Dragul meu...
-Ce e mama?
-Mi-e teama ca tatal tau ma cheama la el…ma
asteapta de ceva timp si nu mai pot ramane.
-O sa ma parasesti si tu, mama?
-Nu,sarmanul meu copilas…Uite,vezi soarele?
Acum straluceste,dar noaptea dispare ca si
cum n-ar fi fost nicicand.Si totusi,rasare
din nou maine.Asa va fi si cu
mine.Cateodata o sa ma simti cu
tine,cateodata vei uita.Uneori,cand vei
avea nevoie de mine aproape ca ma vei putea
vedea,dar nu ma vei putea atinge.Dar o sa
exist…
-Si daca voi avea nevoie de tine si tu nu
esti?
-Uita-te pe drum…acum e noapte.Crezi ca
acel drumet nu are nevoie de soare ? Dar
continua sa mearga in asteptarea lui, nu se
da batut.
-Dar mama,ce o sa ma fac fara tine?
Sti,uneori simteam ca-s singur dar te
priveam pe tine si nu mai eram atat de
singur…Cand eram trist si zambeai imi
alungai durerile.Ce voi face de acum?
-Lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum ar
trebui si cum am vrea noi. Dar niciodata sa
nu-ti pierzi speranta si increderea in
viitor. Si niciodata sa nu dai vina pe cel
de sus pentru toate astea. Tu, doar tu esti
cauza succeselor si esecurilor tale.Si tot
tu esti rezultatul esecurilor si succeselor
altora.
Era mic,mult prea mic ca sa inteleaga ceea
ce vroia sa-i spuna mama lui atunci. Dar
azi…zacand in balta de sange
intelegea.Amintirile insa nu incetau sa-I
dea pace.
Crescuse. Certurile si vorbele dure pe care
I le adresa tatal vitreg acum il lasau
rece. Inima lui era inchisa si goala.
Seara, iesea singur prin sat. Din cand in
cand, se oprea in fata casei Mariei.
Fereastra aceea de la geamul fetei devenise
o bucata din sufletul lui rece si desi
fereastra era trasparenta,sufletul lui
parca nu mai era atat de gol. Maria… era
cea mai frumoasa fata din sat. Dan visa zi
si noapte la ea, dar stia ca niciodata
Maria nu l-ar fi iubit pe el. Si totusi, se
multumea s-o priveasca, sa priveasca la
fereastra ei sperand c-o va zari. Ce-ar fi
putut el sa-i ofere Mariei? Un socru-
dealul, O soacra- cerul, si-o casa- capita
de fan. De ce l-ar fi iubit? N-avea nimic
bun…i-ar fi dat inima lui, dar era plina de
rani…ce sa faca cu ea? De fiecare data cand
o intalnea pe strada Dan se pierdea.
Speranta lui de a vedea intr-o zi in ochii
Mariei un strop de iubire pentru el se
risipea tot mai mult…pana intr-o seara. Pe
cand baiatul statea si privea la fereastra
fetei ce si-o dorea cu ardoare aceasta
aparu si-l zari in intuneric.
-Cine e acolo?
-Nu te speria Maria…sunt Dan.Nu stiu daca
ma cunosti.
-Ce cauti aici in miez de noapte?
-Ma plimbam si…m-am oprit putin.
-Vino mai aproape!
Dan se apropie stanjenit de fereastra din
sufletul lui…in care azi se zarea chipul
fetei…sufletul lui nu mai era nici gol,nici
transparent ci din contra, si-l simtea plin.
-Spune-mi sincer, ce cauti noaptea privind
la fereastra mea?
-Pai…sti…eu…
Baiatul se pierdu cu totul in sirul
vorbelor de pe buzele Mariei.
-Deci?
-Pe tine…te caut de nopti in sir, as face
orice numai sa te vad…
-Si de ce nu ai batut niciodata in
fereastra?
-EU?…De ce ai fi aparut pentru cineva ca
mine?
-Pentru ca ma iubesti…Am vazut asta de
fiecare data cand ma priveai pe strada.In
ochii celorlalti zaresc o placere in a ma
vedea, dar doar in ochii tai am gasit
iubire.
-Dar ce as putea eu sa-ti ofer? N-am nici
mama,nici tata nici o casa in care sa
stam.Ce-as putea sa-ti dau?
-Inima ta…ar fi de ajuns.
-Ce sa faci cu ea? E plina de rani care
inca mai sangereaza, e prafuita si plina d
urmele celor care au calcat-o in picioare.
-E frumoasa…
-Nu stii ce zici…n-ai fi fericita cu mine…
nu vreau sa suferi,Maria.
-Atunci nu-mi aduce suferinta…iubeste-ma si-
atat!
Dan nu putea sa creada.Fata visurilor lui
si visurilor multor altora il vroia pe el?
Hoinarul dealurilor,stapanul capitelor de
fan,fiul cerului si pamantului? Il vroia pe
el,al nimanui? Inima ii zvacnea gata sa
pocneasca…Maria il privea cu ochii ei
caprui si mari si lumea lui se marea…ii
facea loc si ei printre stele. Baiatul nu
se mai putu stapani…o trase pe Maria din
camera si o lua de mana fugind cu ea pe
deal. Ajunsi in varful dealului o lua in
brate si o intreba:
-Esti sigura ca asta iti va aduce
fericirea? Nu am nimic sa-ti dau, decat
dragostea mea.
-Nu-mi trebuie nimic mai mult.
Dan era cel mai fericit. O saruta pe Maria
cu foc, o lua in brate ,o urca in varful
unei capite de fan, si facu dragoste cu ea.
De sus, surorile lui stelele si mama
lui,luna ii luminau fericirea. De
dimineata, s-a trezit speriat crezand ca
poate a visat, dar cand a zarit-o pe Maria
dormind pe pieptul lui toate grijile si
apasarile lui s-au spulberat. Ce-ar mai fi
putut sa isi doreasca?
Femeia s-a trezit in zorii zilei si a
plecat cu barbatul ei sa-l prezinte
familiei.
-Mama,tata acesta este barbatul cu care
vreau sa-mi petrec viata.
-Coate goale asta? Tu n-ai minte? Sti ca
asta nu e posibil.
-O sa muncesc oricat va fi nevoie,o sa
trudesc zi si noapte sa nu-I lipseasca
nimic Mariei.
Rasetele parintilor rasunau in toata casa.
-Ce ai putea tu sa faci? Ce ai putea sa-I
oferi?
Dan se ingalbeni la fata…dar nu era nimic
la care sa nu se fi asteptat.Maria ii lua
apararea in fata parintilor ei dar nimic nu
parea sa-i inmoaie. Suparat, acesta iesi
afara iar ea il urma.
-Uite Maria…nu e nevoie de asta.Parintii
tai au dreptate, nu am nimic sa-ti ofer
decat dragoste.Cu ce-o sa traim? O sa
muncesc…oricat e nevoie dar niciodata n-as
putea sa-ti ofer lucruri la care visezi…
banii or sa se duca repede, dragostea nu
tine de foame.
-Dar n-am nevoie de nimic. Paine si apa,
toate presarate cu iubirea ta pentru mine.
-Spui asta acum,dar intr-o zi te vei
satura, nimic nu te va multumi.
-Nu se va intampla asta.Hai sa fugim
impreuna!!!
-Unde vom sta?
-Oriunde…
Si au plecat impreuna oriunde…au dormit in
paduri...au hoinarit pe dealuri…au mancat
orice…
Dan a muncit pe unde a putut, oricand a
gasit dar niciodata n-a fost suficient ca
sa aiba ceva…O vreme, Maria a fost
fericita. Dar cu timpul, s-a saturat de
viata asta pe fuga si de nimicul in care
traia. Si Dan a observat…a gasit in ochii
ei sclipiri de tristete. Si s-a intristat
si el…
-Maria, tu esti trista!
-Poftim? Ti se pare…
-Spune-mi ce sa fac…fac orice-mi sta in
putinta pentru tine…
-Vreau…vreau un copil.
-Cu se sa-l crestem?
-Cu paine si apa, presarata cu dragostea
noastra.
-Unde va sta,unde va locui?
-Cu noi…
-Si noi unde?
-Oriunde.
Si au avut un copil…L-au botezat Andrei.
Venirea lui pe lume a insemnat un lucru
unic pentru ei.Amandoi erau fericiti,acolo
in nimicul lor,in coliba lor din lemne
uscate.O vreme au fost foarte fericiti.
Intr-o zi, Dan, observand cum
copilul lor creste s-a intristat foarte
tare.
-De ce esti trist? L-a intrebat
Maria.
-Ma gandesc la Andrei…ce-o sa aiba
el cand va creste? Nimic…asa cum nici eu n-
am avut.
-Si n-ai fost fericit?
-Ba da,am avut noroc,cineva acolo
sus m-a iubit. Dar daca el nu va avea parte
de fericire? Daca fata pe care o va iubi nu-
i va raspunde la fel din pricina ca nu are
nimic?
Tacerea se lasa peste ei…Ramasera
amandoi mahniti privind la odrasla lor ce
nu inceta sa creasca.
Trecura anii.Intr-o zi,privind la
femeia lui Dan zari ceva straniu, ceva ce
mai vazuse o data. Ochii ei mari si caprui
erau obositi, buzele ei erau uscate. O
chema langa el si luand-o in brate o
intreba:
-Te simti bine,Maria?
-Da…de ce?
-Nu te doare nimic?Fi sincera cu
mine.
-Au trecut ani buni,am imbatranit.
Inima mea nu mai e atat de buna ca pe
vremuri, s-a subrezit, se intampla mai
mereu.
-Te doare?
-Din cand in cand…dar nu e nimic
pentru care sa ne facem griji.
Dan tacu…Maria lui,Maria lui purta
o povara grea,avea o durere in suflet iar
el nu putea s-o vindece,n-avea bani sa
mearga s-o vada un medic…n-avea nimic.
Muncea din ce in ce mai mult,dar nu era
suficient.Copilul crestea, avea nevoie de
tot mai multe si el n-avea cum sa I le
ofere. Maria se stingea sub ochii lui, iar
el era neputincios…n-avea ce face. A urlat
catre cer,implorand ajutor,implorand
salvare pentru ea…dar l-a auzit cineva? NU…
Cand o vedea palida si uscata,ceva in el se
rupea. Zilele treceau, iar sufletul lui se
farama in mii si mii de bucatele. Ce sa
faca? Cui sa spuna? N-avea pe nimeni.
A mers in oras, a cerut ajutor. L-a
ascultat cineva? Nu… Pentru ca toti ramanem
reci la toate ce nu ne privesc.
Andrei avea 17 ani, era un barbat
in toata firea. Muncea cu tatal lui, si
impreuna sperau ca vor strange banii pentru
operatia la inima a Mariei. Trudeau zi si
noapte,puneau deoparte sperand,crezand in
viitor. Dar intr-o zi, aceasta i-a chemat
si le-a vorbit:
-Dragii mei, mi-e teama c-o sa va
parasesc.
-Oh, mama nu spune asta, e prea
devreme. Ce ne vom face fara tine?
Amandoi izbucnira in lacrimi.Dan
stia, mai traise o data asta iar fiul lui,
suferea cum suferise si el odata. Era
furios, isi jurase ca, copii lui nu vor
pati ca el. La naiba cu juramintele, n-a
putut sa il respecte!
Ramas singur cu Maria amandoi isi
amintira clipele frumoase, clipele grele le
dadura la o parte. Cine are nevoie sa-si
aminteasca de ele? Privind la chipul
galbejit al sotiei, Dan o intreba:
-Maria,ai fost fericita?
-Am fost fericita cum nu visam.
-Dar n-am avut niciodata nimic.
-Ba da,am avut mai multe decat
puteam cere.
-Ce am avut? Necazuri, suferinte,
obstacole pe care le-am depAsit cu greu. Si
acum, iata unul peste care nu putem trece.
-Am avut mai mult decat asta…Am
avut dragoste, am avut un camin fericit,
avem un copil frumos.
-Da…
-Multi oameni au tot ce si-ar putea
dori si totusi n-au dragoste, n-au
fericire. Noi am fost mai norocosi ca altii.
-Dar poate ai fi fost mai fericita
langa altcineva,de ce m-ai ales pe mine?
-Pentru ca ma iubeai si pentru ca
simteam la fel…pentru ca am simtit ca tu
imi esti harazit.
Niciunul nu-si mai putea retine
lacrimile.Barbatul o lua in brate si ii
rosti cat de mult o iubeste.
-Mi-e frica, Dane!
-Sa nu-ti fie!
-Ba da imi e,nu vezi ca ma sting?
-Si soarele se stinge noaptea.
Dispare ca si cand n-a fost, dar el este,
exista! Maine va rasari din nou.Existenta
asta e scurta dar e scurta doar in mintea
noastra. Mi-a luat ani buni sa inteleg ca
tot ce avem este clipa de acum, ca viitorul
nu conteaza. Viata se sfarseste, dar
sufletul nu moare. Si amintirile sunt tot
ce raman la final. Ai dreptate, avem
amintiri frumoase, pentru care iti voi
multumi intotdeauna.
-Te iubesc!!!!
-Si eu te iubesc!!! Mereu te-am
iubit si mereu o sa te iubesc!
Si sub aceste vorbe, Maria isi dadu
duhul.
Din acea clipa Dan devenise cel mai
mahnit om…Nu se mai putea gandi la nimic.
II era atat de dor de zambetul ei, de
alinarea ce si-o gasea numai in ochii ei.
Zi de zi mergea si aseza flori la copacul
langa care isi ingropase nevasta.
O data cu marile suferinte…vin si
marile esecuri. Dan uitase de baiatul lui,
desi il vedea zilnic. Era absent. Devenise
o umbra, si asta il intrista foarte tare pe
Andrei. Toti banii pe care ii castiga, Dan
ii cheltuia La carciuma inecandu-si amarul
in bautura. "Oricum n-as putea sa-I ofer
nimic fiului meu. Oricum sunt o pacoste pe
capul lui" isi zicea el.
Si acum ajungem la ziua de azi.
Batranul ce zace in aceasta balta de sange
e chiar el, DAN. Prin minte ii trece
intreaga lui viata, toate amintirile,
necazurile si suferintele. Asta dureaza
cateva secunde, desi pentru noi, cei care
ramanem reci la ceea ce nu ne priveste
dureaza foarte mult. Pentru noi, nu e decat
un batran alcoolist rapus de patima
bauturii, un nimeni. Dar el a fost ceva, a
insemnat ceva, nu pentru noi desi noi il
judecam vazandu-l asa, neputincios, zacand
pe jos.
Vede cineva lacrimile acelea ce-I
siroiesc p obraji? Nu… toata lumea simte
doar mirosul de alcool.Nimeni nu-l ridica…
nimeni nu-l misca…ce ne pasa noua?
Aude cineva tristetea din vocea
lui? Sau macar aude cineva ce zice?
Ascultati…
" –Iarta-ma fiule, pentru ca n-am
reusit sa-ti ofer mai mult decat paine si
apa presarata cu dragoste"…



 
                        Data înregistrãrii textului: 26.08.2009
                        Numãr accesãri / comentarii: 558 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 ruddy POEZIE 19.06.2018 Dor de Vama 4/0
2 elbi POEZIE 15.06.2018 Mai mult decat oricand 23/1
3 ruddy POEZIE 12.06.2018 Un poem de catifea 21/2
4 elbi POEZIE 12.06.2018 Istoria se scrie 28/1
5 elbi POEZIE 11.06.2018 Cateva litere 26/1
6 Mariami POEZIE 11.06.2018 Ura striga ura 55/0
7 elbi POEZIE 09.06.2018 Pâna la urma 22/0
8 cotangenta POEZIE 07.06.2018 cresc lumile sub lupa poetului 38/2
9 ruddy POEZIE 05.06.2018 In goana dupa moarte 31/2
10 ladyinblack POEZIE 04.06.2018 Nocturn? 51/0
11 romulus POEZIE 03.06.2018 fluid 51/4
12 elbi POEZIE 03.06.2018 Doar alegând 54/1
13 cotangenta POEZIE 15.05.2018 fericit este punctul liber și neatârnat nimănui 25/1
14 elsis POEZIE 15.05.2018 Breaking news 19/1
15 cotangenta POEZIE 14.05.2018 poezia mea tinde spre 0 19/0
16 elbi POEZIE 14.05.2018 Singura cărare( Cântec folk) 30/0
17 braniste POEZIE 13.05.2018 NopÈşi de mai 17/0
18 cotangenta POEZIE 10.05.2018 am fost cascadorul vieÈşii mele 21/0
19 DorianS1 POEZIE 10.05.2018 La judecata de apoi a barbatului 33/0
20 Mădălin POEZIE 09.05.2018 *** 21/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Mai mult decat oricand romulus Suntem vinova?i pentru situa?i...
2 romulus Armonie romulus Va mul?umesc!...
3 romulus De ziua ta romulus Pentru so?ia mea ...
4 ruddy Un poem de catifea elbi Un poem de catifea......
5 ruddy Un poem de catifea romulus Mi-a pl?cut mult ideea de a tr...
6 romulus De prea mult dor romulus Multumesc!...
7 romulus fluid romulus Multumesc pentru vizit?,Ruddy!...
8 romulus De prea mult dor ruddy Vers fain. Chiar daca l-am cit...
9 romulus fluid ruddy Ce poem frumos! Revin cu drag....
10 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului ruddy Cred ca intrebarea finala e re...
11 elbi Cateva litere ruddy Vers frumos. In vremuri tulbur...
12 elbi Istoria se scrie ruddy Ce frumos! Mi s-a f?cut pielea...
13 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului romulus Lumea toat? a devenit un pusti...
14 ruddy In goana dupa moarte elbi Adevarat!...
15 ruddy In goana dupa moarte romulus Frumos!Ultima strof? mi-a r?ma...
16 cotangenta fericit este punctul liber È™i neatârnat nimănui romulus Un punct de iubire la în...
17 romulus fluid romulus Multumesc!...
18 romulus fluid elbi Foarte frumos!...
19 Nicoleta I. Neliniştea inimii îndrăgostite romulus Credin?a are puterea de a tran...
20 Nicoleta I. Te-am iubit romulus Versuri care ating sufletul!...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre RAU, Anul cub, Ed. Dominus, Galati, 1995
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN