Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.» - [John Lennon]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  15494433  
  Useri online:   4  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Catalin Angelo Ioan

CONSTRUCŢIA
 
N-a interesat, niciodatã, pe nimeni, cine a
avut ideea megalomanicei construcţii...
Pur şi simplu, într-o dimineaţã,
Dictatorul convocase toatã echipa sa şi
comunicase solemn: "Vom începe construcţia
celei mai mari şi fastuoase clãdiri din
lume!"
Toatã lumea aplaudase, cu excepţia unuia,
care, în dorinţã de afirmare, plusase: "De
ce, Mare Conducãtor, cea mai mare din lume?
De ce nu cea mai mare din Univers? Nu meriţi
tu aşa ceva?"
Acesta rãmase o clipã pe gânduri şi îşi
spuse, în sine, cã individul ar cam trebui
promovat, deoarece are idei foarte bune, iar
faima sa a depãşit, probabil, de mult
graniţele acestei planete.
În tinereţea sa, Dictatorul fusese un om
simplu. Lucrase undeva, pe un şantier
popular, încã de la începutul unei
grandioase construcţii ce nu avea sã se
termine niciodatã. Nici nu ştia la ce anume
lucrase... Sarcina sa era sã transporte
pãmântul sãpat dintr-o imensã groapã, ce
trebuia sã serveascã la o fundaţie la fel de
mare. Îl ducea într-un loc, ce devenise de-a
dreptul un deal, cu un camion hodorogit, de
care, însã, era tare mândru. Cine mai putea
pune în funcţiune un transportor ce trebuia
dat la casare acum zeci de ani?
Timpul trecuse, iar el îşi completase
studiile la una din acele facultãţi
muncitoreşti, în care, examenul de admitere
consta în prezentarea certificatului de
naştere pentru a demonstra cã are origine
sãnãtoasã. Se mândrea cu acest lucru şi
relata, ce-i drept, întotdeauna parţial,
acest lucru.
Tatãl sãu fusese un beţiv notoriu, iar mama,
pentru a putea face faţã cheltuielilor
casei, se ocupa de gospodãria chiaburului
satului. Fusese tare frumuşicã, dar, dintre
cei patru fraţi ai sãi numai el, cel mai
mare, semãna cu ea. Era brunet, cu ochii
verzi, dar cam mic de staturã. Fraţii sãi
erau blonzi de parcã ar fi fost copiii
chiaburului. Cu siguranţã, însã, cã mama sa
fusese o femeie virtuoasã... Din cauza
beţiilor tatãlui fuseserã foarte sãraci.
Atunci când se schimbase regimul, sãrãcia
devenise o virtute şi el ştiuse, ca nimeni
altul, sã speculeze acest lucru.
Dupã terminarea facultãţii, devenise inginer
constructor. Nu ştia mare lucru, dar
învãţase, în spiritul vremii, un lucru
deosebit de important: sã vorbeascã ore în
şir fãrã sã spunã nimic. Devenise directorul
unei mari antreprize de construcţii, iar
oamenii, credea el, îl apreciau în mod
deosebit. Vorbea câte 3-4 ore la şedinţele
sãptãmânale, întotdeauna convocate luni
dimineaţa. Le relata întâmplãri din
tinereţea sa, toate având o moralã, pe care,
salariaţii, trebuiau sã şi-o însuşeascã
temeinic: "Înainte, tovarãşi, se muncea, era
mare seriozitate, iar lumea se mulţumea cu
puţin. Acum, toţi vreţi salarii mari, iar
dupã cele zece ore de lucru plecaţi fãrã
nici-o umbrã de regret cã aţi mai fi putut
lucra..." Discursul continua în aceeaşi notã
moralizatoare. Când şedinţa se termina, toţi
se întrebau care fusese scopul acesteia...
Cei mai zeloşi, însã, susţineau sus şi tare,
cã gândirea Şefului este deasupra lor, iar
ei, în nimicnicia lor, nu pot pricepe toate
învãţãturile transmise.
În acea perioadã, primise o locuinţã socialã
într-o casã naţionalizatã, împreunã cu alte
şase familii. Avea o camerã, nu foarte mare,
dar suficientã pentru nevoile sale. În fond,
acasã venea doar ca sã se culce. Nu se
cãsãtorise niciodatã, pentru cã niciuna
dintre femeile pe care le întâlnise nu se
ridica, nici pe departe, la nivelul lui.
Anii trecuserã, iar el avansase politic.
Fusese promovat, rând pe rând, ca şef la
judeţului, ministru al construcţiilor,
vicepreşedinte al ţãrii, iar, la
decesul "subit" al fostului preşedinte,
ajunsese în funcţia supremã.
Firea nu i se schimbase, iar el rãmãsese
acelaşi pilduitor de altãdatã...
Dictatorii nu se nasc, se creeazã...
Ei nici mãcar nu sunt produsele unui regim...
Dictatorii sunt creaţia noastrã!
Ei nu trebuie neapãrat sã conducã o ţarã. Îi
poţi întâlni şi la o banalã întreprindere,
într-un aşezãmânt de culturã sau, uneori,
chiar în familie.
Avem, probabil, nevoie de dictatori. Dacã
aceştia nu existã, ne zbatem sã-i creem!
La apogeul puterii acestora, ne aruncãm cu
înverşunare asupra lor, parcã într-o revoltã
interioarã, necuprinşi însã de vinovãţie.
Îi distrugem, ştergem orice urmã, iar apoi,
începem cu mai mult zel sã cãutãm un altul...
În acest mod se metamorfozase şi el...
La început, se înconjurase de
foşti "aplaudaci", pe care, cu timpul, îi
înlãturase. Aceştia îi ridicau, obsesiv,
aceleaşi osanale, pânã când deveneau
plictisitori.
Era o adevãratã întrecere, am putea spune un
fel de campionat. Cine câştiga ediţia de
laude deşãnţate avea cele mai mari şanse de
a promova...
Situaţia din ţarã începu, deodatã, sã devinã
tot mai grea... Lumea nu mai avea cu ce sã
trãiascã, mâncarea se gãsea tot mai greu,
frigul era tot mai prezent în case, iar
chipul sãu (vai, ce mândru era de ochii
sãi...) împânzise orice loc, oricât de
retras.
La început, acoliţii sãi au încercat, de
frica unor revolte, sã-i sugereze o
îmblânzire a condiţiilor de viaţã. S-a
supãrat, atunci, rãu de tot. I-a dat afarã
pe toţi, pentru ca sã vadã şi ei greutãţile
prin care trece ţara.
Trebuiau fãcute sacrificii. Mereu se gãseau
alte pretexte pentru acestea. Dacã nu
existau motive, ele erau inventate.
Începuse sã-şi scrie singur laudele, dar
acest lucru îl epuiza. Nimeni nu mai avea
capacitatea de a sesiza profunzimea gândirii
sale şi capacitatea de a înţelege acţiunile
pe care le declanşa.
În jurul sãu, pentru aparenţe, era acum o
mânã de oameni, numitã Consiliul... Aceştia
veneau, regulat, la şedinţe şi tot ceea ce
aveau de fãcut era sã se aşeze pe scaun.
Dupã aceea vorbea el... De mult nu îl mai
interesa dacã cineva era de acord sau nu cu
pãrerile sale. Indiferent ce ar fi spus
un "sinucigaş", Dictatorul avea hotãrârea
luatã...
În dimineaţa aceea, Dictatorul s-a gândit,
dupã mulţi ani, cã ar cam trebui sã mai
promoveze oameni. "Ia te uitã ce idee
extraordinarã a avut ãsta..."
- Ştiam cã veţi spune acest lucru, iar eu am
încrederea cã, într-adevãr, construcţia mea
va fi cea mai grandioasã din Univers.
Planurile de construcţie demararã
chiar din
dupã-amiaza acelei zile. Furã convocaţi toţi
marii arhitecţi ai ţãrii şi li se dãdu
termen ca, în maximum o lunã, sã se prezinte
cu proiectele.
Rezultatele nu au întârziat sã
aparã. Dupã exact o lunã, pe masa lui, erau
peste o sutã de proiecte.
Începu sã se uite cu mare atenţie.
Era pentru prima datã când trebuia sã se
concentreze atât de intens.
Primul proiect era o clãdire pe
câteva zeci de hectare, pe care, dacã o
priveai din avion, aveai surpriza sã vezi
chipul Conducãtorului. Era interesantã, dar
oare cine avea curajul sã treacã pe deasupra
clãdirii? "Nu, nu e bun ãsta!"
Alt proiect avea o faţadã care îl
simboliza pe Marele Conducãtor vorbind
mulţimii. Diferenţa de înãlţime între el şi
ascultãtori era cam de douã ori. Ştia cã
este cam mãrunţel de staturã, dar, în toate
ocaziile, i se construiau platforme pe care
circula singur, iar suita şi auditoriul se
aflau, undeva, jos, la mai mult de cinci
metri. Îl enervã deci ideea şi rupse
proiectul în bucãţele mici, mici de tot.
Continuã rãsfoirea acestora şi,
încet-încet, cãzu pe gânduri...
"Oare nimeni din ţara asta nu este în stare
sã construiascã o clãdire pe mãsura geniului
meu?"
Ajunse la ultimul... Primul imbold fu acela
de a-l arunca...
Rãmase însã mut de uimire, dar şi de
indignare...
Proiectul era o piramidã, lucioasã, din
marmurã neagrã, de dimensiuni impresionante.
Înãlţimea sa era de fix o mie de metri. În
interiorul acesteia, era o singurã camerã,
fãrã ferestre, aflatã la o treime din
înãlţime, pe axa de simetrie a acesteia.
Chemã, de îndatã, arhitectul, care aştepta,
împreunã cu ceilalţi, în anticamera sa.
- Mãi desenatorule, tu îţi baţi joc de mine?
Toatã lumea mi-a prezentat proiecte, care
mai de care mai fastuoase, iar tu îmi vii cu
monstrul ãsta ce are o singurã încãpere?
Arhitectul, simţi cã trebuie sã-şi joace
cartea pânã la ultima. Dacã nu reuşea, era
pierdut. Enervarea Marelui Conducãtor era
similarã cu, în cel mai bun caz, o
condamnare pe viaţã... Trebuia sã se
justifice rapid, în douã-trei cuvinte, ştiut
fiind faptul cã acesta nu avea rãbdare mai
mult de câteva minute.
- Mare Conducãtor, clãdirea este o piramidã.
Faronii, în antichitate, erau înmormântaţi
în nişte construcţii gigantice, pentru acele
perioade, tocmai pentru a fi conservaţi
pentru posteritate. În 1950, francezul
Antoine Bovis, fascinat de acest lucru, a
descoperit însã cã la o treime din înãlţimea
piramidei se petrec nişte fenomene ciudate.
Toate organismele vii ce îşi gãsiserã
sfârşitul acolo, nu putrezeau, ci se
mumificau. Au început, deci cercetãri pe
aceastã temã şi s-au descoperit proprietãţi
foarte interesante. Nu insist pe aceastã
temã, decât subliniind faptul cã orice
organism viu plasat în acel punct suferã un
proces de longevizare. Prin urmare,
Magnificule, clãdirea aceasta poate face ca
dumneavoastrã sã trãiţi mai mulţi ani decât
orice locuitor al planetei. Am ales o
singurã camerã pentru cã dumneavoastrã
sunteţi UNIC! Am ales aceastã dimensiune
impresionantã pentru cã mãreţia
dumneavoastrã, deşi nu poate fi egalatã de
nicio construcţie umanã, o meritã!
Dictatorul, pentru prima datã dupã mulţi
ani, rãmase cu gura cãscatã... Nu se
aşteptase la aşa ceva...
Trecu repede peste momentul de uimire,
nevrând ca sã se observe ceva. Arhitectul
sesizã însã şi îşi spuse în sinea sa: "Gata,
este al meu!"
- Bine, mãi desenatorule! Hai sã vedem ce
iese! O sã începem construcţia, dar dacã la
sfîrşit nu o sã-mi placã sã ştii cã zilele
îţi vor fi numãrate.
Ţara intrã în fierbere. Toţi muncitorii furã
transferaţi de la locurile lor tradiţionale,
iar inginerilor li se anularã toate
proiectele la care lucrau.
Dictatorul se implicã activ în realizarea
grandiosului proiect. Mai întâi schimbã
amplasamentul piramidei. Iniţial, arhitectul
o gândise amplasatã undeva, în marginea
capitalei, acolo unde era un teren viran.
Marelui Conducãtor nu îi plãcu ideea şi,
dupã mai multe tentative, în care dãrâmã
cartiere întregi de locuinţe, se hotãrî la
un amplasament inedit. În centrul capitalei,
se afla un deal de vreo douã sute de metri
înãlţime, folosit, de locuitori, ca loc de
agrement. Ideea îi venise, ca de obicei,
într-o dimineaţã, atunci când se uita,
aparent absent, pe fereastra biroului. ŢDacã
la cei o mie de metri aş adãuga înãlţimea
dealului, construcţia va pãrea mult mai
grandioasã!" Chemã arhitectul şi îi
transmise ordinul. Vârful dealului trebuia
tãiat, iar ceea ce rãmânea trebuia învelit,
de asemenea, într-o marmurã neagrã.
Construcţia trebuia continuatã apoi de la
baza micã a trunchiului de piramidã ce se
nãştea astfel.
În zadar încercã arhitectul sã-i spunã cã
proprietãţile piramidei se modificau. Camera
nu ar mai fi fost situatã la o treime din
înãlţime şi atunci totul devenea un
monstruos edificiu fãrã niciun obiect.
Ideea prinsese rãdãcini atât de adânci în
capul Dictatorului încât, dacã nu ar fi avut
totuşi nevoie de arhitect,
l-ar fi împuşcat pe loc.
Lucrarea dura de aproximativ zece ani de
zile. În acest timp, ţara ajunsese la limita
sãrãciei. Se semnalaserã cazuri de crime
pentru mâncare, iar populaţia descreştea
într-un ritm inimaginabil. Evident, toate
acestea nu ajungeau la urechile Marelui
Conducãtor. Cei care se revoltau, erau
arestaţi şi duşi, ca prizonieri, la Şantier
(aşa i se spunea, toatã lumea ştiind despre
ce este vorba). Uneori, forţele represive
încurajau mici revolte, ba chiar le şi
generau, tocmai pentru a putea face
arestãri. Era mult mai ieftin sã lucrezi cu
deţinuţi decât cu oameni obişnuiţi...
Starea de sãnãtate a Dictatorului începu, de
la o vreme sã se deterioreze. Nu prea mai
avea poftã de mâncare, iar proiectul
începuse sã îl oboseascã din ce în ce mai
mult. Vedea pe fereastra biroului cum
clãdirea se înãlţa încet, parcã prea încet.
Chemã diriguitorii lucrãrii şi le dãdu ordin
ca, în maximum trei luni, lucrarea sã fie
terminatã. Mobilizarea fu generalã. Femei şi
copii furã aduşi pe Şantier. Copiii cãrau
gãleţi de apã, iar femeile amesteceau
lianţii pentru placarea cu marmurã.
Dupã exact trei luni, Construcţia era
terminatã...
Dictatorul fu invitat sã punã ultimul bloc
de beton, pe care era lipitã o placã de
marmurã, giganticã, pe care scria: "Veşnicia
îl aşteaptã pe Marele Conducãtor". Blocul
era la capãtul scãrilor ce duceau cãtre
camera unde va locui El.
Se construise un dispozitiv acţionat printr-
un buton, ce deplasa blocul de beton şi îl
etanşa în corpul piramidei.
În sunet de fanfare, se duse în capul
scãrilor, ce emanau o luminã ciudatã şi
apãsã pe buton. În acel moment, blocul
începu sã se deplaseze uşor, iar o muzicã,
cãreia nu îi desluşea versurile, începu sã
se audã din interiorul clãdirii. Blocul se
etanşeizã, iar Dictatorul avu, în sfârşit,
un sentiment de împlinire. Gata, lucrarea se
terminase! Locuia în cea mai mare clãdire
din Univers. El locuia!
Avu o strãfulgerare de moment. Oare cum va
ieşi din aceastã clãdire? Nu vedea nici-un
mâner, nici-un dispozitiv de acţionare. Da,
chiar, a cui acţionare? Realizã faptul cã nu
era nici-o uşã prin preajmã... Poate o fi
ceva în camera sa...
Se uitã la treptele din faţa sa şi începu sã
le urce.
Auzea acea muzicã stranie, dar nu reuşea sã
distingã decât crâmpeie dintr-un mesaj
repetat obsesiv: "Cel mai mare ...tor
a ...it!".
- Aha, "Cel mai Mare Conducãtor a reuşit!".
Iatã, asta e o adevãratã surprizã pentru
mine...
Paşii începurã sã urce treptele din ce în ce
mai greu. Erau peste trei mii...
Suflul i se îngreunase, iar muzica devenea
din ce în ce mai clarã, dar tot nu putea sã
desluşeascã versurile.
În fine, în faţã-i apãru o uşã imensã de
metal. Aceasta începu sã se deschidã uşor,
probabil acţionatã de vreo celulã
fotoelectricã amplasatã pe scarã.
Mai avea douã trepte...
Versurile melodiei se limpezirã odatã cu
deschiderea uşii.
"Cel mai mare dictator a murit!"
Ultima treaptã, coincise cu atacul
fulgerãtor de inimã.
În cãdere, mai putu sã vadã cum în pragul
uşii era cadavrul putrezit al unui şobolan
ajuns aici, ca şi el, poate printr-o purã
întâmplare...
 
                        Data înregistrãrii textului: 06.07.2007
                        Numãr accesãri / comentarii: 828 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 ruddy POEZIE 19.06.2018 Dor de Vama 0/0
2 elbi POEZIE 15.06.2018 Mai mult decat oricand 22/1
3 ruddy POEZIE 12.06.2018 Un poem de catifea 21/2
4 elbi POEZIE 12.06.2018 Istoria se scrie 28/1
5 elbi POEZIE 11.06.2018 Cateva litere 25/1
6 Mariami POEZIE 11.06.2018 Ura striga ura 55/0
7 elbi POEZIE 09.06.2018 Pâna la urma 21/0
8 cotangenta POEZIE 07.06.2018 cresc lumile sub lupa poetului 37/2
9 ruddy POEZIE 05.06.2018 In goana dupa moarte 30/2
10 ladyinblack POEZIE 04.06.2018 Nocturn? 51/0
11 romulus POEZIE 03.06.2018 fluid 50/4
12 elbi POEZIE 03.06.2018 Doar alegând 53/1
13 cotangenta POEZIE 15.05.2018 fericit este punctul liber și neatârnat nimănui 24/1
14 elsis POEZIE 15.05.2018 Breaking news 19/1
15 cotangenta POEZIE 14.05.2018 poezia mea tinde spre 0 19/0
16 elbi POEZIE 14.05.2018 Singura cărare( Cântec folk) 30/0
17 braniste POEZIE 13.05.2018 NopÈşi de mai 17/0
18 cotangenta POEZIE 10.05.2018 am fost cascadorul vieÈşii mele 21/0
19 DorianS1 POEZIE 10.05.2018 La judecata de apoi a barbatului 33/0
20 Mădălin POEZIE 09.05.2018 *** 21/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 elbi Mai mult decat oricand romulus Suntem vinova?i pentru situa?i...
2 romulus Armonie romulus Va mul?umesc!...
3 romulus De ziua ta romulus Pentru so?ia mea ...
4 ruddy Un poem de catifea elbi Un poem de catifea......
5 ruddy Un poem de catifea romulus Mi-a pl?cut mult ideea de a tr...
6 romulus De prea mult dor romulus Multumesc!...
7 romulus fluid romulus Multumesc pentru vizit?,Ruddy!...
8 romulus De prea mult dor ruddy Vers fain. Chiar daca l-am cit...
9 romulus fluid ruddy Ce poem frumos! Revin cu drag....
10 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului ruddy Cred ca intrebarea finala e re...
11 elbi Cateva litere ruddy Vers frumos. In vremuri tulbur...
12 elbi Istoria se scrie ruddy Ce frumos! Mi s-a f?cut pielea...
13 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului romulus Lumea toat? a devenit un pusti...
14 ruddy In goana dupa moarte elbi Adevarat!...
15 ruddy In goana dupa moarte romulus Frumos!Ultima strof? mi-a r?ma...
16 cotangenta fericit este punctul liber È™i neatârnat nimănui romulus Un punct de iubire la în...
17 romulus fluid romulus Multumesc!...
18 romulus fluid elbi Foarte frumos!...
19 Nicoleta I. Neliniştea inimii îndrăgostite romulus Credin?a are puterea de a tran...
20 Nicoleta I. Te-am iubit romulus Versuri care ating sufletul!...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Aurel ALBU, In ritm de haiku, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2007
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN