Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Oamenii inteligenti sunt la fel pretutindeni.» - [Jerome K. Jerome]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  15520920  
  Useri online:   22  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ PROZA ] Catalin Angelo Ioan

PARTIDA DE ŞAH
 
- Ia loc, Robo!
- Da, Stăpâne!
Cei doi se aşezară la măsuţa mică aflată,
undeva,
într-un colţ al Ţbiroului". Robo avea
scaunul său, tare, vopsit într-o culoare
metalizată, iar Savantul un fotoliu larg,
confortabil.
Era un fel de-a spune Ţbirou" pentru că
încăperea era un amestec eterogen şi, în
acelaşi timp, straniu, de obiecte ce nu
păreau să aibă vreo posibilă interdependenţă.
În centrul acestuia se afla un cub cu latura
de aproximativ un metru, fără nicio fantă,
luminiţă, cablu sau altceva distinctiv
pentru calculatorul central al casei.
Din tavan, coborau, susţinute de console
puternice, trei ecrane gigantice. Fiecare
dintre ele era dedicat reprezentării vizuale
a câte uneia dintre coordonatele ce-i
determinau viaţa.
Cel din stânga avea afişaţi, în permanenţă,
parametrii generali ai casei. Ştia astfel
mereu orice mişcare, consumul de
electricitate sau apă, ba chiar şi
cantităţile de alimente din frigider.
Ecranul central, cel mai mare dintre toate,
avea afişată reprezentarea unui proiect ce
urmărea crearea unei noi generaţii de
roboţi. În mijlocul lui se afla schema de
construcţie, iar pe laterale reprezentările
tridimensionale, modificabile automat la
orice variaţie a proiectului, ale acţiunilor
robotului imaginat.
În fine, cel din dreapta camerei îi
vizualiza, în permanenţă, toţi parametrii
lui Robo.
Ecranele se puteau roti în orice direcţie,
iar comenzile adresate giganticului computer
erau numai şi numai verbale. Avea astfel o
independenţă de mişcare prin cameră care-i
mai estompa din neajunsurile unei vieţi
ultra-sedentare.
Pe o latură a camerei se afla biblioteca.
Era un fel de-a spune, deoarece aceasta se
reprezenta printr-un ecran ce acoperea tot
peretele, iar selectarea cărţilor se făcea
printr-o simplă atingere a acestuia.
Conţinutul lor era, pe dată, afişat pagină
cu pagină. Ar fi putut să proiecteze
biblioteca astfel încât să primească şi ea
numai comenzi verbale. Alesese însă, la
momentul conceperii, acest compromis poate
şi dintr-o nostalgie a vremurilor în care se
aşeza pe fotoliu şi lua, la întâmplare, o
carte dintr-un raft prăfuit. Acestea erau,
însă, din ce în ce mai îndepărtate...
În cealaltă parte, instalase o mică măsuţă
de şah. Piesele erau holografice, iar
mutările comandate verbal. Fusese
întotdeauna pasionat de acest joc, de altfel
singurul pe care-l practicase vreodată.
Duelul minţilor, strategiile spectaculoase,
înşelătoarele sacrificii în mutări
surprinzătoare şi, în esenţă, minuscula
oaste de numai şaisprezece piese, ce
prindeau viaţă din gândurile lui, îl
atrăseseră, definitiv, către acest joc.
Pe Robo îl construise cu câţiva ani în urmă.
Pe de o parte, simţea nevoia ca să mai aibă
pe cineva în jur atât din nevoia de
comunicare, cât şi a unui ajutor la
treburile curente ale casei. Acestea erau
puţine, totul fiind complet automatizat, dar
uneori, prins în febra lucrului, uita să
mănânce sau adormea epuizat în faţa
calculatorului. Şi atunci, intervenea
robotul.
Pe de altă parte, conceperea lui Robo era o
provocare către sine. Lucra la diferite
proiecte, avea reprezentările virtuale ale
viitorilor roboţi, dar nu avea niciunul Ţîn
tablă şi fire". Îl construise relativ repede
şi îl dotase software cu tot ce era posibil.
Ştia să gătească, să spele, să facă ordine
în casă, putea să poarte o conversaţie la
orice nivel de dificultate despre toate
lucrurile imaginabile. Îi introdusese în
memorie câteva zeci de mii de cărţi şi îl
dotase cu un soft, de el inventat, de
prelucrare inteligentă a informaţiilor
stocate. Dar, mai presus de orice,
îl Ţînvăţase" să joace şah. În memoria lui
Robo aşteptau, cuminţi, zeci de mii de
partide celebre ce puteau fi oricând jucate.
De un an de zile, Robo căpătase un aspect
uman.
Îi crease o piele texturată ce imita,
aproape perfect, înfăţişarea sa.
Îmbunătăţise chiar şi sintetizatorul de
voce, astfel încât, dacă un neavizat ar fi
intrat în casă, ar fi putut jura că Robo
este un frate geamăn al savantului. Nu
fusese o idee prea strălucită, acesta
începând de câteva luni să se simtă oarecum
deranjat de faptul că îşi vedea chipul în
permanenţă în alte părţi decât
într-o oglindă. Făcuse o promisiune faţă de
sine însuşi, că odată ce proiectul la care
lucra va fi terminat, îi va schimba
înfăţişarea lui Robo.
În fiecare seară, în biroul savantului se
desfăşura un ritual, repetat aidoma de ani
de zile. Îl chema pe robot şi începeau o
partidă de şah.
Primele jocuri fuseseră un eşec total.
Robotul, cu atâtea meciuri stocate în
memorie, muta perfect. Când meciul se
apropia de sfârşit, Robo abandona. Pierduse
multe nopţi în care încercase să dezlege
misterul: cum putea robotul să se declare
învins exact înaintea mutării în care l-ar
fi făcut mat?
Soluţia îi venise, neobişnuit, într-o
dimineaţă, atunci când nu mai spera la o
rezolvare a problemei.
- Robo, astăzi să îmi pregăteşti la micul
dejun o omletă din trei ouă şi cu multă,
multă şuncă. N-am mai mâncat de mult şi tare
îmi este poftă!
- Nu pot, Stăpâne! Starea sănătăţii tale,
indicată de computer, arată un nivel ridicat
al colesterolului.
Primul impuls fu acela de a distruge
robotul. Cum putea acesta să îi hotărască ce
şi cum să mănânce?
În secunda următoare, îşi aduse aminte de un
lucru, efectiv elementar. Prima lege a
roboticii, formulată de Isaac Asimov
stabilea că: ŢUn robot nu are voie să
pricinuiască vreun rău unei fiinţe umane,
sau prin neintervenţie, să permită ca unei
fiinţe omeneşti să i se facă rău". Dacă Robo
ar fi ascultat ordinul primit, ar fi
încălcat a doua lege: ŢUn robot trebuie să
se supună ordinelor date de către o fiinţă
umană atât timp cât ele nu intră în
contradicţie cu Legea I".
Nu putea nici să-l distrugă din acest motiv.
Robotul ar fi înţeles cauza şi s-ar fi
apărat decisiv, în virtutea ultimei legi, a
III-a, care afirma că ŢUn robot trebuie să
îşi protejeze propria existenţă, atât timp
cât acest lucru nu intră în contradicţie cu
Legea I sau cu Legea a II-a".
Acel moment reprezentase şi cheia problemei
partidelor de şah. Robotul înţelegea că dacă
ar fi câştigat, Stăpânul s-ar fi supărat
sau, mă rog, ar fi fost trist din cauza lui,
iar acest lucru ar fi încălcat Legea I.
Se complăcuse în această situaţie, să
recunoaştem, nefirească. Juca şah şi ştia
dinainte cine va fi câştigătorul.
Încercase, la un moment dat, o strategie
nouă.
Juca prost, incredibil de prost, pentru a-i
vedea reacţiile robotului. Acesta primise,
însă, dintr-o eroare, în baza de date şi
câteva partide de simultan ale unor mari
maeştri cu novici în ale şahului. Învăţase
astfel să disimuleze. Juca prost şi el,
forţându-şi Stăpânul să facă, până la urmă,
o mişcare totuşi mai bună. În acel moment,
Robo se declara învins.
Savantul se resemnase până la urmă şi, tot
ceea ce mai putea, era să încerce să joace
mai bine ca robotul, obţinând, în final, o
victorie cinstită. Nu avusese, însă, până în
acea zi, niciodată satisfacţia aceasta.
Partida începu.
Savantul avea piesele albe. Alese
deschiderea Nimzo-Indiană şi mută pionul la
d4. Robo răspunse mutând calul la f6. Urmară
pionul la c4 - pionul la e6 şi calul la c3 –
nebunul la b4.
ŢCa de obicei, joacă perfect", gândi
Savantul şi mută calul la f3.
Parcă înţelegându-i gândurile, Robo i se
adresă, în timp ce efectua rocada mică:
- Stăpâne, vrei să bei ceva: o cană de lapte
sau un suc de grapefruit?
- Nu, Robo, îţi mulţumesc. Tu te gândeşti,
întotdeauna, la toate.
După nebunul la g5 şi răspunsul pion la c5,
urmă asaltul pionului la e3. Robotul îi
captură pionul din d4 cu cel mutat anterior.
- Îmi aduc aminte, măi Robo, de anii
copilăriei mele. Jucam şah, pe atunci, cu
tatăl meu. De fiecare dată mă lăsa să
câştig, testă el terenul. Eu ştiam asta, dar
îmi plăcea. Vroiam să fiu întotdeauna
învingător. Şi tatăl meu îşi dădea seama că
i-am înţeles strategia, dar se crease între
noi un fel de complicitate, un fel de piesă
de teatru în care aplaudaţi erau numai
actorii, iar regizorul şi scenaristul
plecau, întotdeauna, pe uşa din dos.
- Eraţi sigur mai bun ca tatăl dumneavoastră
din moment ce câştigaţi, intră în joc Robo.
Pionul alb din e3 îl captură pe cel din d4,
iar pionul negru fu mutat la h6.
- Nu poţi înţelege, Robo, acest lucru, plusă
el.
Tatăl meu ştia că eu mă voi întrista şi din
această cauză, mă lăsa, întotdeauna, să
câştig, accentuă el în timp ce muta nebunul
de la g5 la h4.
- Dumneata, Stăpâne, ştii mai bine decât
mine ceea ce s-a întâmplat, închise
subiectul, cu o eleganţă de care Savantul nu
credea că robotul este capabil.
Acesta răspunse mutând pionul negru la d5.
Savantul avea impresia de Ţdéjà vu". Partida
îi părea cunoscută, iar mutările îi veneau
prea natural.
Mută turnul la c1 şi fu aproape sigur că
robotul îi va captura pionul din c4 cu cel
de la d5. Următoarea mutare îi confirmă
temerile. ŢCe naiba se întâmplă?", îşi
spuse, de-acum îngrijorat, Savantul.
Se uită la Robo. Singura diferenţă între el
şi robot era faptul că acesta nu avea mimică
a feţei. Oricât de bine se străduise el să-l
conceapă, nu putuse să-i creeze emoţii.
Robotul era ascultător şi amabil, dar
întotdeauna rece.
Nebunul alb din f1 captură pionul din c4,
iar calul fu deschis la c6.
Muncise câteva luni de zile la un soft menit
să-i creeze robotului un minim de senzaţii,
măcar aparente. Îi codificase, într-un mod
numai de el ştiut şi înţeles: mirosul
florilor, sunetul unei viori sau zborul
planat al unei rândunici. Robotul nu dăduse
semne, însă, niciodată că acel program ar
putea funcţiona. Se părea că nu era de
ajuns. Ar mai fi trebuit Ţceva" care să
starteze programul. Acel imbold iniţial,
primordial...
Rocada mică a albului fu urmată de
retragerea nebunului negru de la b4 la e7.
Turnul alb se deplasă la e1, iar pionul
plecă la luptă în b6. Albul nu se lăsă nici
el şi aruncă pe tablă pionul la a3, iar
negrul, nebunul la b7.
Senzaţia de repetare, de viaţă retrăită, a
lui sau a altuia, deveni obsedantă. Ştia
dinainte ceea ce va urma. Pe faţa robotului
nu vedea însă nimic. Totul era imobil.
Nebunul la g3 şi turnul la c8; nebunul se
retrase de la c4 la a2, iar cel negru avansă
de la e7 la d6.
Toată viaţa fusese un perfecţionist. Nu
lansa niciodată vreun produs fără ca acesta
să fie, la nivelul tehnologiei timpului,
perfect. Studia toate aspectele şi
implicaţiile problemei, împingea limitele
cunoaşterii peste frontierele acceptate de
marea majoritate a oamenilor de ştiinţă.
Ajunsese astfel, la un moment dat, să
elimine tot ceea ce i se părea balast în
profesia sa.
Înaintă cu pionul de la d4 la d5, iar calul
negru din f6 captură pionul din d5.
Răspunse, într-o predestinare a partidei,
capturând calul negru din d5 cu cel al său
din c3. Robotul, la rândul său, îi luă
nebunul din g3 cu cel al său din d6.
Nu mai citise de ani de zile vreo carte, cu
excepţia celor ştiinţifice. De fapt, ca să
fim sinceri, nici pe acestea nu prea le
mai Ţrăsfoia", dacă ne putem referi astfel
la biblioteca sa virtuală. Ştia practic
totul din foarte multe domenii: matematică,
fizică, informatică, tehnologii diverse. Tot
ceea ce introdusese în memoria lui Robo se
afla, într-o copie identică, şi în cea
proprie...
Pionul din h2 luă nebunul din g3, iar negrul
captură cu pionul din e6, calul din d5.
Se dedicase total muncii sale pe care o
făcea, de mulţi ani, prea mulţi ani, într-un
mod mecanic, automat.
Nebunul din a2 luă pionul din d5, iar regina
ieşi, cu o zvâcnire de orgoliu la f6. Albul,
nu rămase indiferent şi îşi chemă şi el
regina la a4. Negrul mută turnul din f8 la
d8.
Viaţa sa se desfăşura monoton, în faţa
ecranelor gigantice. Uneori se întreba: ce
diferenţă mai este între el şi robot?
Fiecare dintre ei acţionează mecanic, fără
greşeală.
Turnul alb se deplasă puţin spre dreapta de
la c1 la d1, dar negrul şi-l avansă pe al
lui de la d8 la d7.
Curios lucru, robotul, de data aceasta,
părea că nu vrea să abandoneze...
Mişcările sale trădau o oarecare disperare,
dacă acesta ar fi fost capabil de
sentimente. Simţea că de această dată îl va
învinge cinstit. Robotul său va fi, pentru
prima dată, învins, cu toate zecile de mii
de partide stocate în memorie.
Regina de la a4 se deplasă la g4, pregătind
parcă asaltul final. Turnul negru se
strecură de la c8 la d8, în spatele
celuilalt, căutând parcă sprijin.
O clipă, Savantul avu impresia că desluşeşte
pe faţa robotului un început de zâmbet. Se
uită atent, dar acesta îi spuse sec:
- Vă aştept mutarea, Stăpâne!
Nu era nicio urmă de nerăbdare. Nu-i aşa,
roboţii au tot timpul din lume! Pur şi
simplu îl informase.
ŢIa te uită ce prostie din partea mea. Cum
am putut eu să cred că Robo ar putea avea
emoţii?" gândi Savantul şi îi captură turnul
din d7 cu regina de la g4. La rândul său,
turnul negru din d8 captură regina din d7.
Din nou aceeaşi senzaţie...
- Robo, găseşti că este ceva amuzant în
această partidă? încercă să-l surprindă
Savantul.
- Nu mi-aş permite să mă amuz pe seama
dumneavoastră. Legea I nu-mi dă voie să fac
acest lucru dacă v-aş leza cu ceva.
Deveni acum de-a dreptul neliniştit. Robotul
nu-i spusese că n-ar fi capabil de emoţii,
ci numai că ar încălca legile. ŢOare
funcţionează?" îşi spuse cu voce tare.
Turnul alb din e1 dădu şah la e8. Robo mută
regele la h7.
La acea mutare avu revelaţia partidei. Îşi
aduse aminte că o văzuse, la vremea aceea,
în direct, la televizor.
Se întâmplase în 1985 la Campionatul mondial
de şah. Fusese un celebru meci între
Kasparov şi Karpov - doi monştri sacri ai
jocului. Kasparov jucase atunci cu albele,
ca şi el, şi câştigase. Mutase decisiv
nebunul de la d5 la e4, iar Karpov
abandonase. Ar fi urmat pionul negru la g6,
apoi turnul de la d1 la d7 şi capturarea
celui advers, răspunsul nebunului negru din
b7 la a6. Ultimele mutări ar fi fost:
nebunul din e4 capturează calul din c6, iar
regina neagră din f6 obligată să-l ia
ostatic pe nebunul din c6. Finalul albului,
de mat, se concretiza în deplasarea turnului
din d7 la f7. Cu siguranţă, robotul ştia
asta!
Se decise să înfrunte destinul şi să mute
orice altceva. Implacabil, mâna îi atinse
nebunul care se mută, parcă singur, în acea
poziţie finală.
- Da, Stăpâne, funcţionează! A mers de la
bun început, îi spuse Robo, afişând pe faţă
un zâmbet larg. Atât timp cât tu erai om,
iar eu un simplu robot nu puteam să încalc
legile pe care sunt obligat ca să le
respect. Astăzi, însă, m-ai învins!
De acum încolo ai intrat în lumea noastră.
Legile roboticii nu se aplică şi între noi!
Ecranul mare se întoarse la comanda lui
Robo, aflat acum în picioare, iar Savantul
văzu, în partea centrală, ca la o
ecografie, Ţschema lui proprie de
funcţionare".
Se transformase în toţi aceşti ani, fără
băgare de seamă, iremediabil...
Cu mişcări lente şi cu o faţă imobilă, ce nu
trăda niciun sentiment, se ridică de pe
fotoliu şi se aşeză pe scaunul tare, vopsit
într-o culoare metalizată.
- Eşti amabil să iei loc, Robo?
- Da, savantule...
 
                        Data înregistrãrii textului: 05.07.2007
                        Numãr accesãri / comentarii: 685 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 cotangenta POEZIE 23.06.2018 visele sunt material de construit sc?ri la cer 0/0
2 cotangenta POEZIE 23.06.2018 nu suntem liberi decât pentru un ?ip?t 2/0
3 Geanina Moldovanu POEZIE 22.06.2018 Soarta impotriva sortii 9/0
4 Geanina Moldovanu POEZIE 22.06.2018 Refren etern 9/0
5 Cartaphilus POEZIE 21.06.2018 Neputincios 10/0
6 bis POEZIE 20.06.2018 Explica?ia potrivit? nu e în DEX 18/0
7 ruddy POEZIE 19.06.2018 Dor de Vama 10/0
8 elbi POEZIE 15.06.2018 Mai mult decat oricand 36/1
9 ruddy POEZIE 12.06.2018 Un poem de catifea 28/2
10 elbi POEZIE 12.06.2018 Istoria se scrie 31/1
11 elbi POEZIE 11.06.2018 Cateva litere 30/1
12 Mariami POEZIE 11.06.2018 Ura striga ura 57/0
13 elbi POEZIE 09.06.2018 Pâna la urma 23/0
14 cotangenta POEZIE 07.06.2018 cresc lumile sub lupa poetului 43/2
15 ruddy POEZIE 05.06.2018 In goana dupa moarte 35/2
16 ladyinblack POEZIE 04.06.2018 Nocturn? 56/0
17 romulus POEZIE 03.06.2018 fluid 54/4
18 elbi POEZIE 03.06.2018 Doar alegând 57/1
19 cotangenta POEZIE 15.05.2018 fericit este punctul liber și neatârnat nimănui 28/1
20 elsis POEZIE 15.05.2018 Breaking news 22/1
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 cotangenta lumea e o sumă de compromisuri Geanina Moldovanu Am plans... asa este....
2 elbi Mai mult decat oricand romulus Suntem vinova?i pentru situa?i...
3 romulus Armonie romulus Va mul?umesc!...
4 romulus De ziua ta romulus Pentru so?ia mea ...
5 ruddy Un poem de catifea elbi Un poem de catifea......
6 ruddy Un poem de catifea romulus Mi-a pl?cut mult ideea de a tr...
7 romulus De prea mult dor romulus Multumesc!...
8 romulus fluid romulus Multumesc pentru vizit?,Ruddy!...
9 romulus De prea mult dor ruddy Vers fain. Chiar daca l-am cit...
10 romulus fluid ruddy Ce poem frumos! Revin cu drag....
11 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului ruddy Cred ca intrebarea finala e re...
12 elbi Cateva litere ruddy Vers frumos. In vremuri tulbur...
13 elbi Istoria se scrie ruddy Ce frumos! Mi s-a f?cut pielea...
14 cotangenta cresc lumile sub lupa poetului romulus Lumea toat? a devenit un pusti...
15 ruddy In goana dupa moarte elbi Adevarat!...
16 ruddy In goana dupa moarte romulus Frumos!Ultima strof? mi-a r?ma...
17 cotangenta fericit este punctul liber È™i neatârnat nimănui romulus Un punct de iubire la în...
18 romulus fluid romulus Multumesc!...
19 romulus fluid elbi Foarte frumos!...
20 Nicoleta I. Neliniştea inimii îndrăgostite romulus Credin?a are puterea de a tran...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre RAU, Autograf (eseuri), Ed. Vinea, Bucuresti, 2008
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN