Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeste mai rau decit dusmanul care ni le reproseaza.» - [Pitagora]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  14057527  
  Useri online:   20  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
 
[ CRONICA ] oliviu craznic

Oliviu Craznic, ...Si la sfarsit a mai r
 
Oliviu Craznic
...Şi la sfrşit a mai rămas coşmarul

...Şi la sfrşit au mai rămas ntrebările
Ioana Lăzărescu, recenzie



Această istorisire (pe care o putem
considera fie un reportaj-rezumat al
reprezentărilor despre Bine şi Rău n
spaţiul european, fie chiar un coşmar care
la rndul său ne pune faţă n faţă cu
reprezentarea) pune problema
vulnerabilităţii fiinţei umane naintea
Răului şi naintea ei nseşi. Contextul
socio-cultural n care ne găsim aşază sub
semnul ntrebării noţiuni abstracte şi
categorice precum binele şi răul, le
relativizează şi chiar le pune pecetea
desuetudinii. Volumul de faţă readuce n
discuţie această temă clasică, pornind de la
premisa că Binele şi Răul există n egală
măsură, şi ridicnd ntrebarea utilităţii(!)
lor. Şi tocmai aceasta este miza pe care
volumul speră să o cştige n ochii versaţi
ai cititorului postmodern: mai este binele o
valoare absolută (deci un scop n sine) sau
a devenit o valoare-mijloc? Şi pentru
oricare dintre răspunsurile posibile, ce gen
de comportament, ce fapte ne pot măcar
preveni dezintegrarea, dacă la integritate
nu mai putem spera, fie pentru că este peste
puterea noastră, fie pentru că am pierdut-o
cu desăvrşire?

Deoarece am adus n discuţie problema
utilităţii, voi atrage atenţia asupra
acestui tip de etică pe ntreg parcursul
romanului, precum şi asupra polemicii cu
etica deontologică. Conform principiului
utilitarist al fericirii celei mai mari
pentru ct mai mulţi indivizi, s-ar putea
spune că inchizitorul alege vătămarea unei
singure persoane n scopul salvării tuturor
celor care mai puteau fi salvaţi. nsă acest
act, de o importanţă vitală, se bazează pe o
ipoteză greşită, şi astfel se năruie şi
ultimul punct de sprijin. n cele din urmă,
faptele sunt cele care produc efecte n
Castelul Ultimelor Turnuri, iar faptul
acestei ucideri i pătează pe toţi cu snge
nevinovat (căci toţi participă la crimă,
chiar dacă unii doar prin necontestarea ei)
şi are urmări catastrofale: acum devin cu
adevărat vulnerabili naintea Răului.

Ct despre greşeli, acestea sunt presărate
peste tot ncă de la bun nceput, pornind de
la o scrisoare care ajunge mult prea trziu
la destinatar şi rămne nedeschisă, devenind
din ce n ce mai grave, pnă la greşelile n
identificarea vinovatului, cauzate, la
rndul lor de alte greşeli n urma cărora
personajele apucă pe căi facile şi
nşelătoare. Ca şi n specia literară
tragică, odată ivită eroarea umană,
parcursul ei nu mai poate fi controlat,
perpetundu-se şi amplificndu-se pnă la
consumarea totală a celor care greşesc. n
cheia eticii consecvenţialiste mai sus
menţionate, greşelile sunt plătite cu vrf
şi ndesat, fie ele voluntare sau nu,
conştiente sau nu. Contextul n care sunt
comise aceste erori este unul care le
nutreşte: slăbirea autorităţii centrale
laice, imaginea bisericilor nengrijite,
trimit către ideea unui tărm uitat de lume
şi mai ales de Dumnezeu, un tărm al
nimănui, predispus la nereguli şi
vulnerabil, un tărm n care virtualităţile
sunt libere să devină manifeste, indiferent
de tabăra din care fac parte.

n consecinţă, primele care se grăbesc să se
manifeste sunt forţele Răului, ntrupndu-se
n creaturi vii sau moarte, rapide sau
ncete, antropomorfe sau zoomorfe sau la
graniţa dintre cele două, dotate sau nu cu
inteligenţă. Ceea ce le uneşte este, odată
cu esenţa malefică din care provin,
absurditatea, dovedită prin lipsa de
personalitate a acestor creaturi (toate
fiind doar unelte ale Răului), prin lipsa
unei motivaţii reale pentru acţiunile lor
(cu excepţia naturii lor propriu-zise, ceea
ce aruncă explicaţia n tautologie), şi prin
nsăşi această abundenţă de forme n care
Răul se manifestă, fiecare dintre ele
nejustificabilă şi arbitrară. Este drept că
există o evoluţie a manifestărilor de la
nivel pur uman către nivelul supranatural,
precum şi o scară a complexităţii acestor
manifestări (de la nelapsi la slujitorii
lunii pline la nosephoros la Diavol), nsă
oricare ar fi relaţiile dintre aceste forme
ale Răului, orict de bine ar fi organizate
n ierarhii, justificarea lor din interiorul
acestui sistem (deci prin ele nsele) rămne
tautologică, nereuşind să le explice rostul
şi, n final, absurdul existenţei lor iese
la suprafaţă.

Fără a detalia aici relaţia dintre Rău şi
Diavol, trebuie menţionată prezenţa prin
excelenţă fizică a Diavolului ca fiinţă
materială cu puteri superioare, spirituală
fiind doar influenţa lui asupra
persoanjelor. Chiar dacă Diavolul nu apare
niciodată n persoană, acest lucru pare
oricnd posibil, iar primul efect vizibil
apare n urma acţiunilor odraslelor sale. Un
al doilea exemplu al efectelor produse de
Diavol ar fi tratatele de demonolatrie:
aceste cărţi interzise, care aduc cunştinţe
nepermise, promit puterea şi conferă iluzia
ei, fiind de fapt un mijloc către pierzanie.
Dacă aceaste cărţi au cu adevărat o putere
proprie, aceasta stă n tentaţia pe care o
exercită asupra tuturor, făcndu-i şi mai
vulnerabili dect au fost atunci cnd au
cedat prima oară atracţiei lor. Mai mult,
dacă aceste personaje ar fi unele puternice,
nu ar mai fi căutat puterea n exteriorul
lor, şi este de la sine nţeles că nici nu
s-ar fi lăsat ispitite de aceste tratate.

Pentru că am ajuns la subiectul personajelor
şi al slăbiciunilor lor, trebuie spus că
aceste slăbiciuni sunt cele care le aduc n
cele din urmă pierzania, pe calea erorilor
de raţionament, induse unora din partea
celorlalţi şi din toate direcţiile. Mai
trebuie spus că toate personajele, cu o
unică excepţie, au cel puţin cte o
slăbiciune, cte o hibă n caracter, iar
descoperirea acestora cade n seama
cititorului. Voi atrage atenţia doar asupra
faptului că aceste imperfecţiuni conturează
personaje multifaţetate, unele dintre ele
chiar disipate, scindate, fiecare avnd o
tară majoră (mnia, diletantismul, lipsa de
har) n jurul căreia gravitează altele mai
mici.

O altă ntrebare care se ridică este cea
privind relaţia dintre erotism şi moarte. Cu
excepţia unui singur personaj, erotismul
este sinonim cu damnarea. nsuşi focul care
mistuie rugurile şi linge carnea. Dacă
trasăm corespondenţa
hrănire-devorare-sexualitate-moarte (n
orice ordine le-am nşirui, căci ele decurg
unele din celelalte), unde se ncadrează
personajele n acest sistem? Şi, mai ales,
unde ne ncadrăm noi nşine, ntre aceste
limite care, la extremă, se ating? Nu
intenţionez să aduc argumente n favoarea
unui comportament sau a altuia cu ajutorul
acestor personaje, nsă problema
semnificaţiei tuturor actelor noastre se
ridică aproape de la sine.

Invit cititorul să-şi răspundă la aceste
ntrebări şi la cele de mai sus, pentru a
discuta n continuare imageria focului,
prezentă att n diferite momente presărate
n acţiune. nainte de a deschide acest
demers trebuie amintită valoarea mistică
atribuită focului n viaţa spirituală ncă
de dinaintea descoperirii lui. Dintre
numeroasele valenţe care i-au fost
atribuite, aici interesează două dintre ele:
focul eshatologic şi focul purificator. Cel
dinti este focul care aprinde şi apoi
mistuie rugurile (şi pe cei cărora le erau
destinate, desigur), un foc distrugător,
care deşi nu are consecinţe integrale la
nivel cosmic, anihilează microuniversuri
personale. Mai mult, acest instrument divin
prin excelenţă este greşit ntrebuinţat şi
va conduce la anihilarea cel puţin
spirituală a tuturor personajelor, mai puţin
unul singur. Există şi instanţa unui foc
purificator variantă a focului
eshatologic, dar cu un rol pozitiv, de
igienizare spirituală. Putem conchide că
focul este un personaj de sine stătător, o
fiinţă ntre materie şi spirit nu numai prin
starea de agregare, ci şi prin condiţia de
punte ntre lumi, de trimis al lui Dumnezeu
să avertizeze mpotriva a ceea ce avea să se
ntmple. nsă, ca şi alte semne, nici acest
instrument nu este nţeles aşa cum trebuie
şi nu este folosit n scopul căruia i era
destinat.

Despre eroarea umană şi despre absurd am mai
vorbit, precum şi despre similitudinile cu
tragismul antic, iar aici voi scoate n
evidenţă deosebirea că nu destinul
declanşează evenimentele, ca n tragedia
antică, ci de către un personaj anume, n
dorinţa sa autodistructivă de a găsi noi
provocări şi, n cele din urmă, pieirea, iar
personajele nu cu destinul implacabil se
luptă, ci cu Răul implacabil, ceea ce
conferă luptei lor o direcţie şi un sens.
Este demn de menţionat că, n ciuda tuturor
erorilor comise, niciunul dintre personaje
nu are ndoieli n privinţa a ce trebuie
făcut şi n privinţa ncadrării proprii n
morală. Dacă astăzi relaţiile de prietenie
sau duşmănie sunt tot mai neclare, nu acesta
este şi cazul celor prinşi n Castelul
Ultimelor Turnuri: acolo fiecăruia i era
foarte clar ce este bine şi rău, ce trebuie
şi ce nu trebuie, nscriindu-se foarte
precis ntre aceste imperative. Tot ce au
reuşit nsă personajele a fost, n cuvintele
autorului, să facă ceea ce trebuie, cui nu
trebuia.

n final, problema care se pune este nu dacă
aceste reprezentări sunt conforme cu
realitatea, ci din ce motive au apărut ele?
Căror nevoi ale mentalului uman răspund ele?
Din ce motive au supravieţuit aceste
reprezentări de-a lungul secolelor? Căci nu
putem reduce totul la senzaţional şi
divertisment, precum nu putem nici să ne
abţinem să le probăm măcar veridicitatea.

Ioana Lăzărescu

Oliviu Craznic
...Şi la sfrşit a mai rămas coşmarul
http://fansf.wordpress.com/
http://www.agentiadecarte.ro/2010/05/un-roman-gothic-bantuit-de-personaje-malefice/
http://www.facebook.com/profile.php?id=100001082610778
http://edituravremea.blogspot.com/
http://www.edituravremea.ro/...si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul


 
                        Data înregistrãrii textului: 19.07.2010
                        Numãr accesãri / comentarii: 435 / 0
 
Texte recente
Nr Autor Domeniu Data text Titlu text A/C
1 bis POEZIE 23.09.2017 *** 1/0
2 bis POEZIE 22.09.2017 Avea pe sân tatuat un sãrut 2/0
3 Mariami DIVERSE 22.09.2017 Fluturele şi maşina timpului 12/1
4 Daniel BG POEZIE 21.09.2017 Adesea când ridic condeiul 16/0
5 ladyinblack POEZIE 21.09.2017 Un trup firav ,cuvântul 13/0
6 elbi POEZIE 21.09.2017 Ca dintr-un vis 14/0
7 anvlpopescu POEZIE 20.09.2017 Mã doare 21/1
8 Mariami POEZIE 20.09.2017 Cuvânt înainte 10/0
9 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Dans 12/0
10 IRINA ISMAIL POEZIE 19.09.2017 Iubirii 11/0
11 Daniel BG POEZIE 19.09.2017 Şi plouã şi tunã 24/0
12 bis POEZIE 19.09.2017 Doar iubire şi cuvânt 17/0
13 cotangenta POEZIE 19.09.2017 poezia are nişte craci trãznet 18/0
14 cotangenta POEZIE 18.09.2017 nu ştiu de ce separaţi morţii de vii 21/0
15 Mariami POEZIE 18.09.2017 Originea lumii 15/0
16 cotangenta POEZIE 17.09.2017 din nebunie nu se mai scot esenţele 14/0
17 cotangenta POEZIE 17.09.2017 realitatea e cel mai bun vis 17/0
18 Mariami POEZIE 17.09.2017 Caietul cu însemnãri 4 12/0
19 Mariami DIVERSE 16.09.2017 Nimicul încãlţat 17/0
20 elbi POEZIE 16.09.2017 Doar amurgul 35/0
[ HOME ]
Comentarii recente
Nr Autor text Titlu text Comentator Text comentariu
1 Mariami Fluturele şi maşina timpului Mariami acelaşi - dacã -...
2 anvlpopescu Mã doare elbi Bun venit pe Noduri!...
3 elbi Rugând cerul ruddy Mda, am sluji cu toţi p&a...
4 elbi Poem de duminica ruddy Vers eliberator! Aşa l-am...
5 ruddy Sã mã iubeşti! ruddy Hei, mulţumesc dragilor!...
6 IRINA ISMAIL RUTINA Mariami Dacã nu aş lua &ic...
7 IRINA ISMAIL Anotimp risipit Mariami Nu s-a risipit nimic, simţ...
8 Mariami Curgere Mariami Urarea ta a venit tocmai c&ac...
9 ruddy Sã mã iubeşti! elbi Frumos!...
10 Mariami Curgere elbi Bine ai venit pe NODURI!!...
11 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul elbi Frumoasa-i muzica din inima ta...
12 ruddy Sã mã iubeşti! romulus Versuri frumoase care transmit...
13 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea cotangenta Tot asa cred si eu, Mariami! ...
14 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul cotangenta Va multumesc din suflet!...
15 elbi Poem de duminica romulus Mi-au plãcut aceste ver...
16 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul romulus O altfel de poezie,metafore in...
17 cotangenta cine sã-mi mai înţeleagã dansul Mariami Metafore - apropiate, dep&atil...
18 cotangenta punctul de intersecţie cu fericirea Mariami Fericirea existã î...
19 Daniel BG NOI Mariami Poezia prezintã o reali...
20 cotangenta o lume din ce în ce mai rotundã Mariami Lumea nu-şi foloseşt...
[ HOME ]
[ Click aici pentru a vedea un autor / text la întâmplare! ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Editura InfoRapArt
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre RAU, Intarziata vestire, versuri, editia a 2-a, Ed. ATU, Sibiu, 2010
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN